Torticolisul: un caz de tratament biomecanic

Pe acest blog am analizat deja povestea spaniolului Marcello Mazza, care s-a vindecat de o formă severă de distonie cu torticolis și compresie a măduvei spinării acționând asupra sistemului dentar. Au trecut trei ani, iar tratamentul lui s-a încheiat complet. Vom continua să studiem cazuri asemănătoare cu al lui. Pacientul prezentat aici a fost tratat cu un tip ceva diferit de aparat intraoral (Marcello a folosit o gutieră Starecta și, după ce principalele simptome au dispărut șapte luni mai târziu, a adăugat un aparat ALF pe maxilarul superior). Cu toate acestea, acest caz demonstrează clar influența ocluziei asupra poziției corecte a capului și a gâtului. Relatarea de mai jos va fi spusă prin vocea doctoriței braziliene Lidia Yavich, care l-a tratat pe pacientul descris.

Acest pacient m-a contactat la recomandarea unui coleg din străinătate. După e-mailul lui, în care explica motivul consultației — distonia cervicală (torticolis sau torticolis spasmodic) —, i-am răspuns că acesta nu este domeniul meu: eu tratez disfuncția articulației temporomandibulare și practic ortodonția și ortopedia facială. Pacientul a insistat, explicând că colegul care mă recomandase mă cunoștea de la o reuniune a American Academy of Craniofacial Pain (AACP), la care fusesem invitată ca lector. Colegul nu știa dacă tratez distonia, dar, având în vedere ceea ce observase, spunea că l-aș putea ajuta pe acest pacient.

Am început să studiez articolele publicate pe acest subiect. Unul care mi-a atras atenția a fost «Spasmodic Torticollis: The Dental Connection», al doctorilor Anthony B. Sims, Brendan C. Stack și Gary Demerjian.

Torticolisul spasmodic (distonia cervicală) este o tulburare neurologică ce implică contracții anormale ale mușchilor gâtului, care provoacă mișcări de răsucire, repetitive, și o poziție nenaturală a gâtului. Mișcările pot semăna cu un tremor. Tulburarea începe sau se intensifică adesea în timpul mișcărilor voluntare, iar simptomele se pot extinde la mușchii învecinați.

Distonia focală afectează un mușchi sau un grup de mușchi — de exemplu, la nivelul ochilor, gâtului sau mâinilor —, provocând contracții musculare involuntare. Cauza exactă a distoniei focale este necunoscută. Se crede că apare din cauza unei patologii a sistemului nervos central, probabil legată de părțile creierului responsabile de funcția motorie. Este o perturbare în sistemul de comandă «semnal cerebral — efort muscular».

Cele mai frecvente tipuri de distonie spasmodică:

Blefarospasmul — un tip de spasm facial, o contracție necontrolată a mușchiului orbicular al ochiului.

Distonia oromandibulară — contracții involuntare ale mușchilor cavității bucale, ai maxilarelor, ai limbii și ai buzelor. Aceste contracții pot provoca incapacitatea de a mesteca hrana, dureri musculare, deplasarea laterală a maxilarului și dificultăți la înghițire și la vorbire.

Distonia cervicală (torticolisul) afectează mușchii gâtului, făcând capul să se miște într-o parte, să coboare spre piept sau spre spate ori să combine aceste poziții.

Distonia laringiană este o tulburare a vocii caracterizată prin mișcări involuntare sau spasme ale unuia sau mai multor mușchi ai laringelui (corzile vocale) în timpul vorbirii.

Din scrisoarea pacientului înainte de tratament:

Totul a început după ce mi s-au pus implanturi în mandibulă. Cam după un an, am început să mă simt foarte inconfortabil: simțeam rigiditate în spate și în gât, o presiune puternică în ceafă și durere. Am început să fac multe investigații la neurologi, fizioterapeuți, reumatologi și ortopezi, care spuneau toți același lucru: era vorba de stres și de oboseală extremă.

Mai târziu, simptomelor li s-a adăugat o mișcare de răsucire a gâtului spre stânga. Nu era foarte puternică, dar am început să simt o pierdere a controlului asupra gâtului. Acesta încerca mereu să se întoarcă spre stânga, mai ales când mergeam, încercând să mă concentrez asupra unui obiect.

După fizioterapie, acupunctură și alte câteva tratamente pe care le-am încercat, un neurolog a pus în sfârșit diagnosticul de distonie cervicală. A făcut multe investigații pentru a exclude o leziune sau probleme asociate cu boala Wilson (o tulburare congenitală a metabolismului cuprului). Această posibilitate a fost exclusă curând.

Am mers la un alt neurolog, care a confirmat diagnosticul de distonie cervicală. El a început tratamentul cu Botox pentru a relaxa anumiți mușchi. Am urmat și trei cure de miorelaxante, care nu au ajutat. De aceea am început să cercetez subiectul mai în profunzime. Așa am găsit câteva videoclipuri despre disfuncția articulației temporomandibulare și despre tehnicile stomatologice de tratare a ei.

Situația este dificilă, pentru că diagnosticul meu este neurologic: nu cunoaștem etiologia și încă nu există tratament. Cred că toate acestea trebuie să aibă legătură cu implanturile, deoarece am trăit mai bine de treizeci de ani fără acești dinți; poate că poziția maxilarelor mele ar fi putut provoca unele schimbări lente cu care m-am confruntat. Nu sunt un specialist care să poată afirma că este așa, dar cred că merită investigat, pentru că există publicații științifice pe această temă. Mai mult, dr. Anthony Sims și alți specialiști stomatologi indică o posibilă legătură a mușchilor capului și gâtului, a coordonării motorii și a sindromului Tourette cu modificările articulațiilor temporomandibulare.

Principalele simptome ale pacientului:

• Incapacitatea de a stabiliza capul
• Țiuit în urechi
• Senzație de presiune în urechi
• Spasm muscular la încercarea de a mișca capul în jos și spre dreapta
• Trosnituri în vertebrele cervicale — C1, C2 — și trosnituri în coloana vertebrală
• Trosnituri în articulațiile temporomandibulare, mai ales la căscat

Radiografiile și RMN-ul pacientului înainte de tratament

Teleradiografia în proiecție frontală arată clar incapacitatea pacientului de a-și ține capul drept:

Pe zonografia ATM a pacientului în ocluzia obișnuită observăm o poziție posterioară a capetelor articulare ale ambelor articulații temporomandibulare:

Teleradiografia laterală a pacientului:

Radiografia coloanei cervicale înainte de tratament. După cum vedem, între atlasul și osul occipital al pacientului aproape că nu există spațiu vertical:

Acesta este vizibil redus chiar și atunci când capul se înclină înainte:

RMN-ul ambelor articulații temporomandibulare cu gura închisă arată o compresie a discurilor într-o poziție posterioară în plan bilateral (nu sunt specialistă și mă îndoiesc de exactitatea traducerii mele a acestor termeni, așa că voi păstra formularea originală: bilateral retro discal compression — nota traducătoarei).

Pacientul nu are restricții la deschiderea gurii, iar discurile sunt poziționate corect pe capetele articulațiilor mandibulei. Din acest motiv, nu prezint RMN-ul articulațiilor pacientului în această poziție.

Tratamentul pacientului cu un aparat intraoral

Mai întâi, mușchii masticatori ai pacientului au fost deprogramați cu ajutorul unui aparat TENS (Transcutaneal Electronic Neural Stimulation). Apoi a fost înregistrată o poziție neurofiziologică, pe baza căreia a fost realizat un aparat intraoral, verificat cu ajutorul SEMG (Surface Electromyography). Pentru realizarea aparatului s-a folosit tehnica neurofiziologică a dr. Learreta.

Rezultatele după 4 luni de tratament

Observați îmbunătățirea poziției capului și gâtului pacientului (fotografia din stânga):

Fotografie din partea dreaptă:

Radiografia laterală a pacientului cu aparatul intraoral. Observați apariția spațiului vertical dintre atlas și osul occipital:

Teleradiografia în proiecție frontală. Comparând imaginile dinainte și de după aplicarea aparatului intraoral, vedem că acum capul pacientului este poziționat drept (putem observa și centrarea mandibulei și o schimbare semnificativă a poziției maxilarului superior):

Imagini laterale comparative înainte și după aplicarea aparatului intraoral:

Pe zonografia ATM observăm decomprimarea discurilor articulațiilor temporomandibulare (înainte și după tratament):

Rezultatele după 9 luni de tratament

Fotografii ale pacientului din față și din profil înainte de tratament și după 4 și 9 luni de purtare a aparatului intraoral. Putem observa restabilirea fiziologică a poziției capului și gâtului pacientului și a posturii în ansamblu.

Rezultate similare în tratarea simptomelor torticolisului și distoniei cu aparatul intraoral Starecta a obținut americanul Ken Leaver, a cărui poveste poate fi citită aici.
__________________
Articolul original se află pe https://lidiayavich.com.