Consecințele aparatului dentar: ceea ce nimeni nu v-a spus

Internetul este plin de strigăte de ajutor: după aparatul dentar au apărut dureri de cap, instabilitate, nervozitate, «mi-au distrus fața, gâtul și coloana vertebrală». Și aceasta este doar o parte minusculă a problemelor apărute, dar, din păcate, aceste plângeri se îneacă în tone de reclame strălucitoare pentru zâmbete de Hollywood cu aparat dentar. În plus, nu găsesc înțelegere la ortodonții care au pus aceste aparate și care încearcă să scape cât mai repede de asemenea pacienți «problematici», spunându-le că este o problemă psihologică sau, și mai rău, pur și simplu râzând de ei.

Din păcate, nu este amuzant, fiindcă răul făcut pacientului de aparatul dentar este uneori echivalat cu producerea unui traumatism cranio-cerebral, după cum ne vom putea convinge mai jos. Îmi pare rău că nu am știut mai devreme despre asemenea consecințe și că eu, ca pacientă, a trebuit să completez lacunele din cunoștințele ortodontului meu. În acest articol sunt adunate informații de la specialiști recunoscuți de clasă mondială în tratamentul disfuncției ATM, craniodonți, ortopezi, posturologi, osteopați — de exemplu, legendarul ortoped american de la începutul secolului douăzeci Robert Lovett, celebrii osteopați Horace Magoun și Viola Frymann, străluciții Gerald Smith, Darick Nordstrom, Guiseppe Stefanelli, Leopold Busquet, John și Mike Mew etc., precum și fondatorul ortocraniodonției în țara noastră, doctorul A. O. Savinov, care a oferit majoritatea linkurilor și explicațiilor pentru aceste informații pe fostul său forum orthocranio.ru și pe forumul forum.stom.ru.

Pe baza cercetărilor acestor doctori, să vedem ce efect pot avea aparatele dentare asupra craniului, regiunii gâtului, coloanei vertebrale și sănătății pacientului în ansamblu. Dacă, după ce ați trecut prin aparatul dentar, recunoașteți la voi ceva dintre cele enumerate, nu disperați, fiindcă, după cum m-am putut convinge, există totuși o ieșire și din această situație, despre care vom vorbi mai jos. În plus, vom înțelege de ce mulți pacienți nu au consecințele pentru sănătate enumerate mai jos și în ce cazuri aparatul dentar poate fi totuși folosit. Iar acum să trecem la esențial — la ce consecințe mutilante pentru pacient poate duce tratamentul tradițional cu aparat dentar.

1. Fața

În articolul despre cum aparatul dentar distruge fața, am examinat deja în detaliu cum sistemul de bracketuri alungește și coboară maxilarul superior — «osul frumuseții», responsabil de formarea părții mijlocii a feței. În fotografia de mai sus vedem încă un exemplu clar al acestei influențe negative asupra frumuseții — aparatul dentar pus fetei la 12 ani a făcut ca deja la 14 ani fața ei să se alungească și să devină plată, iar structura sa tridimensională dezvoltată pe orizontală să se aplatizeze. În plus, tragerea maxilarului superior în jos a făcut ca globii oculari să-și piardă sprijinul de dedesubt, iar asta, la rândul său, a produs la fată efectul de «ochi bulbucați». Dar consecințe și mai catastrofale pentru frumusețea feței sunt produse de extracția dinților în timpul purtării aparatului dentar.

În prima fotografie de mai sus vedem starea feței unei femei căreia, la tratamentul ortodontic precedent, i-au fost extrași doi dinți de pe arcada superioară pentru montarea aparatului dentar — în final, fața a devenit pur și simplu «mototolită» și întoarsă înăuntru, fiindcă pielea și mușchii îmbracă întotdeauna structura scheletică precum pânza o ramă! Din fericire, pacienta a găsit un craniodont competent care lucrează cu aparatul ALF, i-a fost lărgit maxilarul superior, a fost creat spațiu pentru dinții extrași (fotografia intermediară), au fost puse implanturi în locul lor și, în ultima fotografie, vedem o față atrăgătoare, dezvoltată tridimensional. În același timp, pacienta a întinerit cu vreo zece ani! (comparați încă o dată ultima fotografie cu prima, în care femeii i-au fost extrași dinții, iar acest spațiu a fost strâns cu aparatul dentar). Dar, din păcate, pierderea frumuseții feței nu este cel mai rău lucru care poate aștepta pacientul după aparatul dentar și, mai ales, după extracția dinților în timpul lui…

2. Craniul

Straight Wire Appliance (SWA), sau, spus simplu, aparatul dentar — este doar o procedură cosmetică destinată îmbunătățirii aspectului arcadelor dentare, în principal în partea lor anterioară. Din păcate, ortodonții uită adesea că, pe lângă dinți, sistemul stomatognat al organismului include: 1) oasele craniului facial și cerebral; 2) articulațiile capului; 3) complexul neuromuscular al capului și gâtului.

În plus, mai există sistemul craniosacral, a cărui componentă esențială este așa-numitul mecanism craniosacral (MCS), sau mecanism respirator primar. Este numit mecanism fiindcă se manifestă prin articulațiile complexe ale oaselor craniului, adică prin mecanică. MCS este considerat mecanismul principal al vieții și, dacă apare un conflict la unul dintre niveluri, acesta duce la diverse disfuncții și ulterior la boli cronice persistente, care adesea nu pot fi diagnosticate nici de medicii de specialități înguste. Sistemul de bracketuri restrânge mobilitatea fiziologică a oaselor craniului și astfel blochează ritmul craniosacral.

Simptomele legate de perturbările mecanismului craniosacral pot fi dintre cele mai diverse. De exemplu: 1) rinita vasomotorie, care apare în urma blocării osului palatin, etmoid, sfenoid și a maxilarului superior (maxilei), ceea ce perturbă drenarea celulelor etmoidale și deschiderea cornetelor; 2) compresia și iritarea ganglionului pterigopalatin, format dintr-o ramură a nervului trigemen, duc la dureri faciale persistente și tulburări ale sistemului nervos vegetativ; 3) răsucirea osului sfenoid produce deformarea și îngustarea lumenului fisurii orbitare superioare (fisura orbitală superioară), ceea ce influențează nervii oculomotor, trohlear, trigemen și abducens și duce la probleme oftalmologice și chiar la strabism;

4) distorsionarea rotației oaselor temporale influențează orificiul auditiv intern — nervul vestibulocohlear —, ceea ce duce la probleme de auz și instabilitatea echilibrului; 5) distorsiunile craniene care influențează diafragma osului șeii turcești din interiorul craniului provoacă dezechilibru hormonal și influențează ciclul menstrual la femei, apariția SPM și scăderea libidoului la femei și bărbați, produse de influența asupra hipofizei; 6) compresia osului occipital exercită un efect de apăsare asupra cerebelului, ceea ce duce la perturbarea coordonării mișcărilor și instabilitate, iar indirect influențează și hipofiza; 7) orice deplasare în zona orificiului occipital duce la compresia plexurilor nervoase ale vaselor mari și arterelor care pătrund prin orificiul jugular în cavitatea craniană, la iritarea trunchiului cerebral și a nervului vag; de aici — dureri de cap și migrene, probleme de respirație și probleme cu tractul gastrointestinal, constipație, diaree și comportament agitat.

Toate acestea au fost prezentate nu pentru a vă obosi, ci pentru a arăta amploarea distrugerilor pe care le poate provoca cea mai mică intervenție în sistemul stomatognat al organismului. Dar cele mai imprevizibile consecințe apar la extracția dinților «în plus» și folosirea tracțiunilor elastice în acest caz, fiindcă asta pune în mișcare toate cele 22 de perechi de oase craniene! Nu trebuie uitat că majoritatea pacienților vin la ortodont cu perturbări deja existente ale mecanismului craniosacral. Nu vreau să înnegresc tabloul, dar acum înțelegeți de ce după aparatul dentar există cazuri comparabile cu un traumatism cranio-cerebral, după care, pe lângă tratamentul principal, omul are nevoie de o reabilitare îndelungată, și nu de un psiholog la care mulți ortodonți încearcă să vă trimită în această stare! Și acestea sunt lucruri foarte serioase.

3. Articulațiile temporomandibulare

Una dintre cele mai frecvente leziuni produse de aparatul dentar! Din cele descrise mai sus am văzut deja cum sistemul de bracketuri poate influența întreaga structură a craniului. Articulațiile temporomandibulare se află la intersecția acestui sistem volumetric 3D, iar deplasarea lui chiar și într-un singur plan duce inevitabil și la deplasarea articulațiilor temporomandibulare și a discurilor. Vorbind simplu, dacă am compara craniul cu o căsuță pe care o înclinăm într-o parte, nu e greu de imaginat ce se va întâmpla cu balamalele ușii (articulațiile temporomandibulare) de pe ea. Dar acesta este doar unul dintre variantele posibile de deplasare.

În plus, «căsuța» se poate înclina și înainte sau înapoi și se poate «roti» ușor în jurul axei sale. Ce se întâmplă în acest caz cu balamalele ușii (articulațiile temporomandibulare) cred că nu trebuie să descriu. Iar descrierea simptomelor apărute la «norocoșii» al căror craniu a trăit un asemenea efect, cu toate detaliile «colorate», poate fi găsită în articolul despre «boala-cameleon» ATM. Dar aici vreau să atrag din nou atenția că pacientul se adresează adesea ortodontului având deja anumite distorsiuni craniene, iar intervenția nechibzuită prin sistemele de bracketuri doar agravează de câteva ori acest proces. Algoritmul care trebuie folosit la un asemenea tratament îl vom examina puțin mai târziu; deocamdată să trecem la felul în care leziunea produsă la nivelul sistemului cranio-mandibular declanșează procesul de deformare a structurilor scheletice situate mai jos.

4. Atlasul, vertebrele cervicale

În imagine este prezentată cea mai simplificată schemă a unui asemenea efect. Cum vedem, în cazul unei maxile dezvoltate pe orizontală și avansate înainte (maxilarului superior) craniul se află într-o poziție verticală fiziologică, găsind sprijin în față în mandibulă (mai multe despre acest proces biomecanic se pot citi în acest capitol al cărții lui Moreno Conte «Cum mi-am îndreptat coloana vertebrală»). În articolul despre cum aparatul dentar distruge fața am analizat deja procesul prin care sistemul de bracketuri trage maxila înapoi și în jos. În acest caz este blocată și mișcarea mandibulei, obligată să se miște în limitele unei noi traiectorii impuse. Ca urmare a acestui proces, capul coboară inevitabil înainte, provocând prin «efectul de domino» și schimbări în structura tuturor vertebrelor cervicale, începând cu prima vertebră cervicală, atlasul. Dar nici aceasta nu este nici pe departe totul, fiindcă am examinat procesul de coborâre a craniului doar în planul lui lateral. Mai există și cel frontal și transversal! (ne amintim că craniul uman este un sistem volumetric 3D):

În cazul lezării acestui sistem de către aparatul dentar (pe fondul distorsiunilor craniene deja existente) craniul se poate înclina nu doar înainte, ci și într-o parte și, în plus, se poate răsuci în jurul axei verticale. Ce se întâmplă atunci cu atlasul, care se adaptează întotdeauna poziției osului occipital, vă puteți imagina și singuri. Iar consecințele deplasării primei vertebre cervicale mulți le cunosc din proprie experiență (din păcate, și eu). Poziția atlasului are o influență enormă asupra sistemului nervos și energetic al omului și a capacității sale de a simți fericirea. Dacă vă gândiți să vă puneți aparat dentar, gândiți-vă și la asta. În plus, acum înțelegeți cum coborârea și răsucirea craniului duc la fenomene precum scolioza și lordoza cervicală. În deformările congenitale ale craniului, acest proces se întinde pe ani, când organismul are timp să dezvolte mecanisme adaptative, în timp ce în cazul aparatului dentar și, mai ales, al extracției dinților pentru el, acest proces evoluează destul de repede și chinuitor, fiindcă o asemenea intervenție bruscă este un șoc pentru organism.

5. Mușchii gâtului și artera vertebrală

Când craniul coboară înainte și se dezvoltă lordoza cervicală, mușchii gâtului se scurtează în partea posterioară, iar în partea anterioară se alungesc. Această situație este agravată de scolioza cervicală, în care, în lanțurile musculare ce merg de la mandibulă prin osul hioid către clavicule și de la osul occipital către clavicule, apare tensiune de intensitate diferită pe cele două părți. Acum vă puteți imagina ce se întâmplă cu arterele vertebrale care hrănesc creierul, trecând parțial prin canalele osoase ale vertebrelor cervicale deplasate și parțial fiind comprimate sub mușchii scaleni.

Iar pentru tabloul complet să nu uităm nici plexul nervos cervical, format din ramurile anterioare ale celor patru nervi spinali cervicali superiori, care se află pe suprafața mușchilor profunzi ai gâtului (ridicătorul scapulei, mușchiul scalen medial și splenius) la nivelul celor patru vertebre cervicale superioare. Aceștia inervează toți mușchii gâtului și capului aflați în apropiere, dau ramuri cutanate ale nervului auricular mare și ale nervului occipital mic; în plus, nervul frenic al plexului cervical coboară pe suprafața anterioară a mușchiului scalen și pătrunde în cavitatea toracică prin apertura toracică superioară, trecând foarte aproape de pericard și terminându-se în grosimea diafragmei. V-ați imaginat ce se întâmplă când este comprimat de mușchii supratensionați ai gâtului? Și aceasta este tot o consecință directă a aparatului dentar! Dar nici asta nu este totul.

6. Coloana vertebrală și bazinul

Încă la începutul secolului douăzeci, ortopedul Robert Lovett descria în lucrările sale legăturile din structura scheletică a omului în formă de S și de #, în care osul occipital are o corelație cu regiunea toracică a coloanei vertebrale (T1-5), cu cea lombară și cu sacrul, iar oasele temporale — cu regiunea cervicală (C1-6), cu scapulele, coastele, regiunea toracică a coloanei vertebrale (T6-12) și oasele bazinului. De aceea, orice schimbare a poziției spațiale a osului occipital duce la schimbări ale poziției părții superioare a regiunii toracice și a regiunii lombare a coloanei vertebrale și a sacrului (de altfel, se observă și legătura inversă), iar rotația asimetrică a oaselor temporale din craniu se va produce întotdeauna simultan cu rotația asimetrică a oaselor bazinului (iliace) — adică sincron, dar în oglindă —, precum și cu schimbări în regiunile cervicală și toracică inferioară ale coloanei vertebrale.

Asemenea schimbări în structura scheletică nu se produc imediat după aparatul dentar, fiindcă legătura de aici totuși nu este directă, ci liniară, dar deja după câteva luni scurte pacienții pot descoperi primele semne ale acestor tulburări, care se dezvoltă ani întregi, ducând la schimbări treptate ale tuturor structurilor scheletice și musculare situate mai jos, până la picioare…

Nu «cine este vinovat», ci «ce să facem»

Einstein spunea că o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul la care a apărut, ci numai ridicându-ne cu un nivel mai sus. Ca alternativă la sistemele de bracketuri se propune o altă abordare: înainte de a monta Straight Wire Appliance sau, simplu spus, aparatul dentar, trebuie corectate deformările craniene existente. Eliminarea acestor deformări începe cu stabilizarea articulațiilor temporomandibulare și corectarea poziției corecte a maxilei (maxilarului superior), care se efectuează cu aparatul intraoral ALF și se integrează cu osteopatia. Această metodă, numită în țara noastră ortocraniodonție, urmărește stimularea autocorectării deformărilor dentomaxilare, iar aparatul dentar este introdus doar în faza finală pentru a influența, de exemplu, poziția axială a dinților anteriori.

După eliminarea deformărilor craniene, aparatul dentar nu duce la perturbări ale mecanismului craniosacral, fiindcă acest lucru este garantat de filosofia și metoda aparatului funcțional ALF, care poate funcționa simultan cu aparatul dentar. Tocmai aici se ascunde răspunsul la întrebarea de ce mulți pacienți nu au după aparatul dentar consecințele negative pentru sănătate enumerate mai sus (în afară, poate, de plângerile privind fața schimbată), în timp ce la alții «tratamentul» cu aparat dentar se dovedește destul de mutilant. Este vorba tocmai de starea inițială a sistemului cranian și de deformările deja existente cu care pacientul vine la ortodont. Altă întrebare este câți asemenea pacienți fără tulburări craniene și scheletice vin la el?

În plus, capacitățile adaptative ale sistemului dentomaxilar însuși sunt destul de mari, ceea ce îi permite unui stomatolog care lucrează fără să gândească să violeze fără milă natura. De aceea, deși ortodonții care lucrează tradițional, spus blând, acordă insuficientă atenție distorsiunilor craniene și articulațiilor, la unii pacienți «tratamentul» cu aparat dentar decurge totuși mai mult sau mai puțin lin, mai ales la vârste tinere, iar la alții — nu prea… Și eu am fost una dintre acești pacienți. De când am creat acest blog mi-au scris mulți oameni cu situații mult mai grave, când după aparatul dentar și, mai ales, după extracțiile făcute în timpul lui, oamenii pierdeau nu numai sănătatea, ci și serviciul, prietenii, iar unii chiar familia și încrederea în sine. De aceea, ortodonții trebuie să regândească ceea ce fac, fiindcă de calitatea muncii lor depinde uneori nu doar sănătatea pacientului, ci și soarta lui viitoare (despre întrebările karmei, cauzelor și consecințelor nu vorbim acum — vom discuta cândva altă dată).

Cel mai supărător este că apelarea la ortodont ar fi putut fi prevenită cu totul prin efectuarea la timp a unor exerciții miofuncționale complet gratuite, care refac lățimea arcadelor dentare și frumusețea feței, vindecând complet și ATM (potrivit mărturiei doctorului britanic din direcția orthotropics Mike Mew și a craniodontului norvegian Geir Olsen). Dar asta nu privește cazurile grave după folosirea aparatului dentar și, mai ales, extracția dinților în timpul lui și folosirea tracțiunilor elastice. Tratamentul cu aparatul ALF în aceste cazuri este o alternativă care, din păcate, nici ea nu este floare la ureche, fiindcă în acest proces revin în ordine inversă absolut toate simptomele existente anterior și, pentru a trece prin acest tratament, este nevoie de o mare forță sufletească. De asemenea, în ciuda tuturor avantajelor ortocraniodonției, un obstacol foarte mare este că în țara noastră sunt încă foarte puțini specialiști de clasă cu adevărat înaltă în această direcție — pentru a te găsi pe tine în această profesie nu este suficient doar să urmezi cursuri, ci trebuie să înveți continuu foarte mulți ani — nu doar ortodonție ALF, ci și osteopatie, posturologie, ortopedie și alte specialități înrudite. Aici forța sufletească este deja necesară medicului. Și totuși, consider sincer că de această direcție este legat viitorul ortodonției ca știință, în strânsa sa legătură cu osteopatia craniană.

Actualizare 4.12.2021: Scriind acest blog de patru ani, constat cu regret că primesc mărturii diferite despre specialiștii care lucrează cu aparate intraorale — la același doctor unii se vindecă, iar altora le este mult mai rău decât înainte de tratament. Urmăresc obiectiv situația, comparând mărturiile cu cele pe care le primesc în ultimii doi ani despre cursul de armonizare a proporțiilor feței , unde o mare parte dintre oameni sunt cei afectați după aparatul dentar. În esență, metoda este auto-osteopatie, ale cărei tehnici permit nu numai decompresia oaselor feței și craniului, ci și alinierea semnificativă a poziției maxilarelor unul față de celălalt, ceea ce influențează și mușcătura (despre asta, cu exemple, am scris în această postare din grupul meu de pe Instagram).

La curs sunt două femei — una după un traumatism cranio-cerebral și un traumatism facial suferite într-un accident rutier, iar această persoană și-a refăcut complet fața și, ceea ce este mai important în contextul temei noastre, i-au dispărut simptomele neurologice, migrenele și depresia (din păcate, nu pot publica aici fotografia ei, se află în grupul închis al cursului). A doua femeie, a cărei fotografie o vedeți mai jos — după o operație pe craniu suferită acum patru ani, cu jumătate din față paralizată. A doua fotografie — ea după trei luni de practicare a tehnicilor cu degetele, iar mișcarea mușchilor feței a început să se schimbe vizibil!

Și asta în condițiile în care femeile au făcut o asemenea corecție ca experiment, ca ultimă speranță, fiindcă autoarea metodei le-a spus sincer amândurora că încă nu întâlnise asemenea cazuri și nu știa dacă va ajuta. Poate că aceste informații pot fi utile unora dintre voi. Nici eu nu îmi pot asuma responsabilitatea recomandării metodei în stări grave, de aceea responsabilitatea alegerii voastre vă aparține. Eu doar completez sincer informațiile adunate de mine.

Ortocraniodonția: filosofia și algoritmul de bază al tratamentului — aici.
__________________
© zub-za-zub.ru