Corpul și simțirea

Cu toții ne naștem ființe cu un corp, capabile să simtă, însă cu timpul începem să ne separăm corpul de simțire. Unii îl privesc doar ca pe o «cutie trupească», în care este întemnițat un spirit ce tânjește — religia ne-a obișnuit să simțim astfel. Dar te-ai gândit unde se ascund sentimentele și emoțiile noastre și unde se nasc ele? În acest articol vom vorbi despre cum să nu ne ignorăm corporalitatea și cum să ne restabilim capacitatea de a simți.

Unde se naște senzualitatea

Oamenii de astăzi au parte de mult sex, dar literalmente se usucă din lipsă de senzualitate. Am pus-o în aceeași cutie cu sexul și, cum sexul este un tabu, lipim automat eticheta «interzis» pe tot ce ține de simțire. Ni s-au impus reguli despre ce atingeri sunt permise și care nu. Ne-am separat fizic unii de alții, fiecare închizându-se în cutiuța lui. Putem mângâia cu plăcere un câine sau o pisică, dar adesea ne simțim stânjeniți când ne atingem pe noi înșine. Copiii deveniți adulți sunt adesea stânjeniți să își atingă părinții, fiindcă «nu mai sunt mici»; nici un bărbat și o femeie nu se pot atinge dacă nu formează un cuplu. Iar multe cupluri consideră că atingerea duce obligatoriu la sex.

Desigur, senzualitatea poate duce la sex, la fel ca o cină sau o plimbare. Dar senzualitatea în sine nu are nicio legătură cu sexul. Poți fi senzual cu familia, cu prietenii și chiar cu necunoscuți față de care nu simți nici cea mai mică atracție. Sexualitatea este energia celei de-a doua chakre. Ea este legată de apă și de gust. Fluiditatea și săruturile au natura apei și sunt legate de dorință și desfătare. Ele țin de dorință și plăcere. Senzualitatea, dimpotrivă, se naște în a patra chakră — cea a inimii. Ea este legată de iubirea necondiționată, de capacitatea de a dărui și a primi și nu are un obiect. Este vorba despre cel mai profund contact intim al sufletelor, despre contopirea subtilă cu celălalt, despre atingerea care deschide inima. Dar cum stăm cu chakra inimii?

Râul energetic

Ce faci de obicei când te doare sufletește? Când s-a întâmplat ceva jignitor și neplăcut? Adesea ne sigilăm complet sentimentele și «ne distragem»: ne cufundăm în muncă, treburi, ajutorarea și «salvarea celor care se îneacă», în fumat și alcool, în calculator — în orice, numai să nu simțim durerea și frica, să nu le trăim și să nu le lăsăm să treacă prin corp. Dacă izbucnești în plâns de durere, ți se va spune că ești isteric, mai ales dacă este vorba despre un bărbat. Puțini își pot permite să își trăiască furia și să o lase să treacă prin corp (și totuși asta nu înseamnă neapărat înjurături și pumni). Să o trăiască atunci când se întâmplă, nu peste zece ani, în cabinetul psihoterapeutului.

În societatea noastră, a simți înseamnă a fi slab. Am fost învățați că «un macho nu plânge niciodată», «de ce bocești ca o muiere», «trebuie să îți păstrezi aparențele», «nu face o față acră — nimănui nu îi plac astfel de fete», «de ce te smiorcăi?», «nu țipa», «nu te văicări», «nu fi trist», «nu contează ce vrei tu», «nu râde atât de tare!», «de ce te bucuri, când altora le merge rău acum». Ne este rușine să simțim durere, supărare, frică; ne este rușine să ne bucurăm din plin în fața celorlalți, iar să ne bucurăm de corpul și sexualitatea noastră — ce rușine! (și asta în ciuda mulțimii de imagini publicitare cu «cățe sexy» reci și «macho fără inimă», impuse din toate părțile, cărora, apropo, dacă nu le corespundem, simțim un complex de inferioritate). Ce se întâmplă cu lumea asta?

Energia curge prin corpul nostru ca un râu. Dacă nu ne permitem să simțim, această energie se blochează. Ea nu se oprește și continuă să se acumuleze în acel loc, apoi se manifestă în planul fizic sub formă de boală sau de lipsă a sensibilității corpului și inimii. Femeile sunt afectate deosebit de puternic, fiindcă pentru o femeie a simți este propria ei natură. Înseamnă să simtă viața, să o trăiască, să o lase să treacă prin ea și prin corpul ei. Energia feminină este mult mai fertilă, mai grea și mai «pământească» decât cea masculină. Dacă femeia nu simte, devine serioasă și rea. Același lucru este valabil, de altfel, și pentru bărbați. Oamenii de astăzi trăiesc cel mai adesea «în cap», «cu capul», «în gânduri» și, rupți de propria natură și corporalitate, devin serioși și bolnavi. Când omul își reprimă emoțiile și sentimentele, devine irascibil, meschin de răzbunător și laș.

Îmi permit să simt

Un osteopat priceput mi-a spus că Dumnezeu i-a deschis omului o ușă spre această lume, spre acest corp, dar nu — toți se îmbulzesc înapoi. Oamenii se tem de profunzimea corporalității și a simțirii. Sarcina omului este să se cufunde cât mai mult în propriul corp și în senzațiile sale și să trăiască prin el. Dar acolo s-au acumulat prea multe distorsiuni, iar cufundarea în el este destul de dureroasă. Corpul nostru ține minte nu doar traumele pe care noi înșine nu le-am trăit și le-am uitat, ci și amărăciunile și durerile reprimate ale strămoșilor noștri, poveștile părinților și ale înaintașilor. Vindecarea vine printr-o stare de deschidere și sinceritate. Acolo doare foarte tare, dar trebuie să recunoaștem asta, să o trăim cu corpul și să o eliberăm. Tot ce se manifestă nu va mai fi niciodată la fel.

Când trăim emoțiile distructive, le lăsăm să treacă prin corp și le eliberăm, dobândim puterea lor. Când acceptăm ceva, acel ceva «se despachetează», «se desfășoară», devenind parte din energia noastră, făcând-o mai puternică, iar corpul — mai sensibil. Când omul trăiește emoții distructive și le lasă să treacă prin corp, acestea «îl zguduie», «îl sfâșie», «lovesc» sistemul nervos, dar tocmai așa ajungem la plăcere și bucurie în corp! Când acesta literalmente vibrează de energie și ne simțim până în vârfurile degetelor de la picioare.

Practici de cufundare în corp și de împământare

Cea mai importantă practică pentru a-ți trăi sentimentele și emoțiile este «îmi permit să simt…» Ce simți doar la auzul acestei fraze? Uneori este suficient să o rostești pentru a produce un efect terapeutic puternic. Orice s-ar întâmpla, ne putem da singuri voie să simțim — supărare, durere, furie, frică, tristețe etc. — și să ne permitem să le simțim în corp. Desigur, există multe situații în care nu poți reacționa imediat, de exemplu față de un «șef nemernic». Dar la prima ocazie posibilă îți spui: «îmi permit să simt furie». Și atunci, în loc să o reprimi, începi să te umpli de ea, să o conștientizezi și să încerci să respiri prin ea. Poți spune: «Cât de tare mă înfurii! Doamne, înnebunesc de furie!» Iar odată ajunsă la apogeu, această stare trece și te umple de liniște și de sentimentul puterii. Nu te vei mai apuca să te distrugi pe tine, pe cei apropiați sau atmosfera din jur. Aceasta este trăirea sănătoasă a emoțiilor.

Este o practică foarte simplă, dar, în realitate, foarte puternică (autoarea este cunoscuta psihologă Iulia Mangalam). Când începi, vei ajunge, «în lanț», la stări și «programe» care în mod evident «nu sunt ale tale». De exemplu, rătăcindu-se pe o străduță dintr-un oraș străin, o tânără care făcea această practică a simțit brusc un dor apăsător în piept și durere. Îi era greu, abia respira, dar «și-a permis să simtă asta». După un timp, aceste senzații din piept «au explodat», iar ea a izbucnit în lacrimi «din inimă», «până în măruntaie». După aceea a venit o ușurare incredibilă. Puțin mai târziu, «întâmplător», a aflat că în acea zonă locuise străbunica ei, care suferise mult din cauza soțului afemeiat. Nimeni nu știe, dar poate că strănepoata a permis în sfârșit să fie trăit și eliberat ceea ce înaintașa ei nu își permisese. Și cunosc câteva astfel de cazuri. În orice caz, astfel vei «scoate la lumină» o mulțime de vechituri inutile și netrăite din propria poveste.

În ciuda puterii practicii, oamenii cu un sistem nervos zdruncinat și cei care au traumatisme biomecanice în zona capului și a gâtului nu ar trebui să o facă. În acest caz, este mai bine să facă practici de «împământare a corpului», pentru a îndepărta energia din cap. Iar pentru descărcarea emoțiilor să folosească tehnica «scrisorilor netrimise», în care îi scrii unei persoane un mesaj în șase părți: 1) acuzații, furie; 2) supărare, durere; 3) «mi-e frică să nu»; 4) «îmi pare rău că»; 5) «sper că», «vreau să»; 6) recunoștință și iubire. Și este foarte important să scrii în aceeași ordine un «mesaj» de la acea persoană către tine. Poți continua «corespondența» până simți că este suficient. Crede-mă: în această practică aparent «prostească» te așteaptă destule revelații și ușurare!

După cum am spus, practica «îmi permit să simt» este foarte puternică și uneori ies la suprafață stări și emoții atât de intense, încât sistemului nervos îi este greu să le facă față. Când «despachetezi» programele și «zonele de compresie» din interior, eliberezi o cantitate uriașă de energie sau «electricitate». Când lucrezi cu electricitatea, trebuie să ai împământare. Ei bine, și aici este la fel! În plus, practicile de împământare sunt utile tuturor, pentru a scoate energia din cap și a o coborî în corp, fiindcă excesul de energie mentală te desprinde de pământ, iar omul începe să trăiască «prin cap» și analiză, pierzând senzația propriei corporalități și plăcerea ei. Viața ajunge atunci să semene cu ceva privit din exterior, la televizor, la care nu participi. Nu avem nevoie de asta. A fi împământat înseamnă să simți viața și oamenii cu corpul, să fii aici și acum. Așadar, următoarele lucruri permit împământarea:

• contactul cu natura și pământul — poate fi o plimbare în parc sau în afara orașului, pe pământ, mai ales desculț; poate fi și plantarea de plante și flori, plivitul buruienilor — tot ce numim «a trebălui prin pământ»
• alimentația — mâncarea ușoară, mai ales fructele, ridică energia, iar pentru a te împământa și a simți «greutatea», ajută cerealele, leguminoasele, cartofii și pâinea
• activitatea fizică — spălatul rufelor, curățenia, sportul, yoga, dansul deconectează minunat capul și mută energia în corp. Este de preferat să nu practici dansuri și sporturi care cer doar mișcări mecanice. În fitness, omul își învinge corpul prin încordare, dar nu ajunge să îl cunoască cu bunăvoință și tandrețe. Mecanica fără conținut spiritual lipsește corpul de senzualitate. Dansurile pe ritmuri de tobe funcționează deosebit de bine, fiindcă activează în interior energia primei și celei de-a doua chakre; în acest sens ajută minunat și dansurile în care lovești pământul cu picioarele — făcându-le cu avânt rusesc, poți spune: «furia mea, ieși! durerea mea, ieși! tristețea mea, lasă-mă!» (:
• contactul cu animalele — mângâiatul, spălatul, periatul: când facem toate acestea, ne liniștim
• sauna, baia rusească cu mănunchi de crengi — o superpractică de împământare, fără alte comentarii!
• masajul, respirația dinamică, rebirthingul ajută la îndepărtarea blocajelor corporale și redau sensibilitatea corpului (în acest sens te-ar putea interesa exercițiile din «Colecția de experiențe bioenergetice» a cunoscutului psihoterapeut corporal Alexander Lowen, dar ele nu sunt potrivite pentru persoanele cu traumatisme biomecanice ale gâtului și capului!)
• îmbrățișările și atingerile corporale — oamenii de știință au calculat că omul are nevoie de patru îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui și de opt pentru sănătate și bunăstare
• intimitatea sexuală — te învață să fii în contact cu tine, să ai senzații și să simți, să îți urmezi dorințele
• somnul, statul întins în pat fără gânduri și cărți — funcționează dacă nu te gândești la nimic și te bucuri de senzațiile oferite de pat, de lenjerie și de propriul corp.

Aceste acțiuni simple, dacă îți permiți să le faci cel puțin o jumătate de oră până la o oră pe zi, ajută la atingerea liniștii și armoniei și umplu corpul de energie. Și, cel mai important, nu uita să îți permiți să simți și bucuria și plăcerea, atunci când ele «vibrează» în tine și îți umplu corpul!

Karma și boala. Sufletul și corpul: teorie și practică — aici.
___________________
© zub-za-zub.ru
La pregătirea articolului au fost folosite materialele psihologei pentru femei Iulia Mangalam, womansanga.ws.