Geir Olsen (Norvegia): bunătate aspră cu suflet de flamenco (interviu)

Acest om uimitor, fără urmă de ego, este unul dintre cei mai buni specialiști în tratarea disfuncției articulației temporomandibulare din nordul Europei și lucrează în apropiere de Oslo. Ce are specific caracterul norvegian, cum evoluează situația folosirii aparatului ALF și a aparatelor dentare fixe tradiționale, la ce trebuie să fie pregătiți cei aflați în tratament pentru disfuncția articulației temporomandibulare, ce este duende și ce stereotipuri despre țara noastră au norvegienii: despre toate acestea, doctorul Geir vorbește într-un interviu exclusiv pentru blogul nostru.

— Domnule doctor Geir, din cauza pasiunii dumneavoastră pentru toate cele mai noi invenții, unii pacienți vă numesc pe internet «Domnul Gadget». Este amuzant, dar totuși, în ce măsură au dreptate?

Domnul Gadget? N-am auzit niciodată așa ceva. De fapt, se înșală foarte mult, pentru că, atunci când vorbim despre tratamentul disfuncției articulației temporomandibulare, este important să înțelegem ce se află în spatele lui. Este ușor să te concentrezi asupra instrumentelor, dar este și mai important să vezi vindecarea ca pe un proces. Asta înseamnă că filosofia aparatului ALF, exercițiile miofuncționale pentru corectarea poziției limbii și buzelor și un osteopat bun care să susțină procesul sunt o parte extrem de importantă a tratamentului, dar și mai important este pacientul însuși. El trebuie să fie foarte puternic motivat pentru a obține rezultatul final dorit, așa că acest tratament nu este pentru toată lumea. «Gadgeturile» oferă sprijin și ajută pacientul să obțină o funcționare corectă, un volum suficient în gură și o funcționare sănătoasă a articulațiilor temporomandibulare. Dar am văzut pacienți care s-au vindecat doar prin exerciții miofuncționale. Un alt aspect important, care crește eficiența tratamentului, este alimentația și calitățile psihologice.

— La noi se glumește că, «dacă îi adaugi căldură sufletească unui german pedant sau îl înveți eticheta pe un siberian rus, obții un norvegian», al cărui caracter poate fi definit în două cuvinte ca «bunătate aspră». Este vorba despre dumneavoastră?

Îmi plac rușii și îmi place că aveți glume despre noi. Cred că siberianul cu etichetă ar fi cea mai precisă descriere. Țineți cont că am fost întotdeauna la periferia evenimentelor mondiale și că nu am avut niciodată o societate feudală. Prin urmare, dacă generalizăm, caracterul norvegian este, în mod paradoxal, sociabil, ca în toate comunitățile tribale, și, în același timp, extrem de sigur pe sine și liber. Bunica mea din partea tatălui a crescut într-o căsuță minusculă de pe coasta de nord. Părinții ei și cicloanele erau singurii locuitori de acolo. În vremurile vechi erau foarte multe familii care, în loc să fie înrobite de un moșier, ar fi preferat să trăiască în condiții extrem de grele, dar să-și păstreze libertatea.

— Bine, acum să trecem la lucruri mai serioase. V-ați început cariera de stomatolog cu peste treizeci de ani în urmă, în 1984. Cu ce vă ocupați atunci? Mă refer la specializare.

Nu am avut niciodată o specializare oficială. Am început ca stomatolog generalist într-un cabinet privat. Practica generală înseamnă că te ocupi de ceea ce te interesează și de ceea ce te simți competent să faci.

— Din câte știu, aplicând cunoștințele dobândite la școala de stomatologie, i-ați extras copilului dumneavoastră câțiva dinți pentru montarea aparatului dentar fix. Puteți vorbi despre această poveste?

Da, i-am extras fiului meu patru canini. A mers la un ortodont cunoscut și competent, competent în cadrul paradigmei sale. Atunci nu aveam suficientă încredere în mine ca să ascult acel sentiment din adâncul «măruntaielor» care îmi spunea să nu fac asta.

— Cum ați cunoscut aparatul ALF, de la cine ați învățat și cum a apărut în general pasiunea pentru tratarea disfuncției articulației temporomandibulare?

Tratamentul fiului meu s-a încheiat cu o catastrofă și el a dezvoltat o disfuncție a articulației temporomandibulare. Asta mi-a deschis ochii asupra celor întâmplate, am început să caut informații și, în cele din urmă, am urmat o serie de cursuri de formare la Skip Truitt. Prin el am ajuns la un grup de cercetare din Irlanda și tocmai datorită prietenilor mei irlandezi l-am cunoscut pe Darick Nordstrom, care a dezvoltat conceptul aparatului ALF. Într-un anumit sens, munca mea cu disfuncția articulației temporomandibulare a devenit pentru mine o ispășire. Am avut norocul să petrec aproape două săptămâni cu Brendan Stack la Washington. Asta îi inspiră pe colegii mei, dar înainte de toate este o bucurie enormă să fii martor la felul în care se schimbă viața pacienților tăi. Și asta îmi hrănește pasiunea pentru acest tratament.

— De ce credeți că, în prezent, direcția ortodonției ALF este mai dezvoltată în America, iar Europa rămâne vizibil în urmă în această privință?

În America, mentorii pe care i-am numit au discipoli. Este o țară enormă, cu resurse enorme. Dar ortodonția cu aparat dentar fix a venit tocmai din America și, de fapt, rămâne și astăzi modelul de tratament dominant acolo.

— Din câte știu, în multe țări europene nu se alocă fonduri pentru cercetarea și răspândirea dispozitivelor intraorale din sârme ușoare și, în ciuda eficienței lor dovedite și a rezultatelor uimitoare, mulți medici talentați se opun singuri sistemului ortodonției cu aparat dentar fix. Pare o conspirație. Ce credeți despre toată această situație?

Sunt de acord că pare o conspirație și, într-un anumit sens, este adevărat, deoarece ortodonția tradițională este mai profitabilă decât abordarea holistică. În Norvegia există un sistem public de sănătate care acoperă o parte importantă din cheltuielile pentru ortodonție și care este structural «cimentat» în privința modului în care sunt rambursați stomatologii. Cred că vechea paradigmă va dispărea în câțiva ani, pentru că pacienții devin mai conștienți și mai informați.

— Cum a apărut clinica Tannami?

Tannami a fost ceva ce trebuia să fac. Înainte făceam parte din sistemul stomatologic și nu era copilul meu; aveam sentimente ambivalente față de modelul corporativ. Unul dintre motivele pentru care prefer să studiez stomatologia este posibilitatea de a desfășura o activitate independentă și liberă, cu multă responsabilitate și autonomie. Până atunci îmi dezvoltasem deja pasiunea pentru tratarea articulației temporomandibulare. Așa că, pentru a-mi rămâne fidel, trebuia să creez Tannami. Literal, acest nume înseamnă «Dintele meu». Fiecare norvegian cunoaște povestea lui Torbjørn Egners, «Karius Og Baktus». În această poveste, un băiat are durere de dinți și îi spune mamei că îl doare Tannami.

— Credeți că un medic care are el însuși probleme cu articulația temporomandibulară își înțelege mai bine pacienții și, prin urmare, îi tratează mai bine?

Cu siguranță, da. Asta îl face și mai implicat, devotat muncii sale și hotărât. Dar nu cred că este o condiție obligatorie pentru un tratament bun.

— Aveți prieteni destul de interesanți, de exemplu finlandezul Risto Hurme, specialist cunoscut în Texas pentru tratarea disfuncției articulației temporomandibulare și fost campion olimpic. Unde l-ați cunoscut?

Într-un fel, colegii interesați de tratarea disfuncției articulației temporomandibulare se dovedesc a fi oameni fantastici. Așa că este foarte distractiv și emoționant să întâlnești asemenea oameni la cursuri și seminare. L-am întâlnit pe Risto prima dată la conferința anuală AAGO. Este foarte bun, cald și foarte pasionat de tratarea disfuncției articulației temporomandibulare.

— Am văzut pe Facebook că, la sfârșitul anului trecut, au venit la dumneavoastră dezvoltatorul aparatului ALF, Darick Nordstrom, și cunoscutul medic american Jeffrey Brown. Care era scopul vizitei lor și, în general, ce impresii v-au rămas?

Au ținut un seminar la clinica mea. Scopul meu era să atrag cât mai mulți stomatologi interesați de filosofia tratamentului lor. Dar, din păcate, asemenea lucruri încă merg «cu scârțâit». Am avut două zile de prezentări și consultații cu pacienți. Deși a fost grozav, nu voi mai face asta, deoarece am pierdut mult din punct de vedere economic. Este bine că Darick, împreună cu Angela Tenholder și alții, au organizat o formare online fantastică și o comunitate ALF în care puteți învăța fără să călătoriți departe.

— Pe site-ul clinicii am găsit informația că folosiți tehnici NLP în tratament. Cum se întâmplă asta și ce le oferă pacienților?

Am urmat cursuri NLP încă de acum treizeci de ani, deoarece am presupus că îi ajută pe pacienții cu fobii dentare. Ca să vă dau un exemplu despre cum îi ajută pe pacienții care suferă de disfuncția articulației temporomandibulare, voi vorbi despre o femeie care suferea de mulți ani de această disfuncție. Avusese un accident în care suferise un traumatism cervical de tip biciuire. Era șoferiță de autobuz în Oslo, iar impactul venise din spate. Am descoperit că, de fiecare dată când ieșea în oraș și vedea un autobuz, durerea i se intensifica. Părea că vederea îi declanșa reacția inițială, ca și cum corpul trăia într-un prezent etern și nu putea desface trauma. Într-o singură ședință NLP, nu a mai reacționat la apariția autobuzelor, și nu doar atât: starea ei generală s-a îmbunătățit și ea imediat. Asta arată că, în ciuda problemelor fizice evidente, este important să lucrăm din diferite puncte de intervenție.

— Cât durează în medie tratamentul disfuncției articulației temporomandibulare? Ce dificultăți pot întâmpina pacienții în timpul unui asemenea tratament?

Tratamentul disfuncției articulației temporomandibulare se desfășoară în mai multe etape. Prima etapă: sprijinirea articulațiilor cu ajutorul unui anumit tip de gutieră și al terapiei miofuncționale. Dar nu mai mult de 12 luni. Dacă nu ați obținut asta în 12 luni, iar discul articular nu a fost restabilit, va trebui să faceți un compromis și să trăiți cu asta. Unii medici restabilesc discul prin chirurgie, așa cum făcea Brendan Stack. Am văzut rezultate extraordinare ale acestei abordări, dar este prea riscantă, așa că am decis să nu urmez această cale. Când vorbim despre aparatul ALF pentru maxilarul superior, acesta poate fi fabricat în cele mai diverse forme, dar de obicei se folosește unul simplu, cu trei bucle omega. El influențează în principal poziția limbii, asigurându-i poziția corectă, și oferă totodată feedback corpului, unde ocupă o poziție mediană și contribuie la o postură mai bună. ALF se montează pe maxilarul superior în același timp în care pacientului i se pune o gutieră pe mandibulă.

După ce prima etapă a fost parcursă și mandibula este adusă în poziția corectă, trebuie să creați o nouă ocluzie pentru această poziție, ceea ce durează aproximativ doi ani. Dificultățile pe care pacientul le întâmpină în acest proces: uneori simte durere, ca și cum întreaga sa istorie ar prinde viață în ordine inversă. Pacientul trebuie să mănânce cu gutiera. Multora le place gutiera când le înlătură durerea, dar le este greu cu ea când se simt bine. Astfel, pacientul se poate simți ca Sisif, care trebuia să înceapă de fiecare dată să împingă piatra în sus când aceasta se rostogolea în jos; discul revenit la loc se va deplasa din nou dacă nu veți purta atela.

— Vă sunt foarte recunoscătoare că mi-ați recomandat să citesc cartea fondatorului metodei Starecta, Moreno Conte, despre influența ocluziei dentare asupra întregului organism uman. Mi-ați spus deja opinia dumneavoastră despre această metodă, dar o puteți împărtăși și cititorilor blogului meu?

Metoda Statecta a fost dezvoltată de un pacient care se trata singur și este în acord cu filosofia ALF. Metoda constă în împuternicirea pacientului, astfel încât să poată înțelege procesul și să-și asume responsabilitatea pentru propria vindecare. Desigur, când ești bolnav și suferi, ai vrea să găsești pe cineva în care să ai încredere și care să poată avea grijă de tine. Cu cât suferi mai mult, cu atât acest lucru este mai adevărat. Totuși, este important să încurajăm pacientul și să găsească sprijin în el însuși.

— Ați spus că, stând în cabinet, uneori călătoriți, pentru că vin la dumneavoastră pacienți din diferite țări. Din care, de exemplu? Puteți povesti despre pacienții care v-au rămas cel mai mult în memorie?

Se spune că viața este o călătorie și, dacă ești un om care întâlnește oameni, este și mai interesant decât să vezi obiective turistice. Când întâlnești oameni, așa cum se întâmplă cu pacienții mei, este ca și cum ai călători. Îmi împărtășesc poveștile lor. Majoritatea pacienților mei sunt din Suedia și Norvegia, dar am avut și pacienți din Finlanda, Danemarca, Franța și Anglia. Dar, deoarece oamenii de pretutindeni trăiesc acum peste tot, în Norvegia există oameni ale căror familii se află, de exemplu, în Pakistan. Nu vreau să vorbesc mult despre pacienții mei, dar îmi amintesc bine de o finlandeză frumoasă care venea de pe o insulă dintre Finlanda și Suedia; prima dată a trebuit să călătorească foarte mult, deoarece era furtună: cu trenul, autobuzul, apoi cu avionul. Avea disfuncția articulației temporomandibulare, avea în jur de patruzeci de ani și trei copii. Am reușit să-i înlăturăm durerea și să restabilim funcția articulațiilor cu ajutorul ALF; mai trebuia să aliniem dinții pentru un aspect estetic și pentru a crește stabilitatea. Dar era atât de fericită că acum putea funcționa normal, încât a decis să nu-și îndrepte dinții. Continuă să poarte ALF pentru stabilizare și este foarte mulțumită. O femeie frumoasă, lipsită de griji, absolut relaxată în privința aspectului ei.

— Din câte știu, marea dumneavoastră pasiune este Spania. Ce vă atrage atât de mult acolo?

Eu și soția mea am avut norocul să avem un apartament pe Costa del Sol. Mergem acolo în fiecare concediu. Ea vorbește fluent spaniola; eu mai am încă un drum lung de parcurs. Evident, clima și modul de viață simplu sunt principala atracție a acestui loc. Din Oslo este, de asemenea, foarte ușor să ajungi acolo, cu mai multe zboruri directe în fiecare zi. Ne trezim dimineața la Oslo, iar după doar opt ore luăm prânzul în apartamentul nostru. În ianuarie, la Oslo este întuneric și frig, iar la Málaga te simți ca vara. Munții sunt excelenți pentru drumeții, iar Marea Mediterană este minunată pentru iubitorii sporturilor nautice. Locul este și plin de oameni prietenoși și simpli.

Muzica și poezia Spaniei sunt fascinante. Juan Ramon Jimenez este poetul meu preferat, alături de poetul norvegian Olav H Hauge. Cele mai puternice emoții pe care le-am trăit vreodată la un spectacol muzical au fost la Sevilla, în timpul unui concert de flamenco. Atunci am cunoscut ceea ce în spaniolă se numește duende. Singura dată când am trăit ceva asemănător a fost la un concert al lui George Benson în Croația, într-un loc mic și intim, pentru un public restrâns. Poetul spaniol García Lorca, într-o prelegere la Buenos Aires în 1933, explica faptul că duende se referă la spiritul înflăcărat care face un spectacol extraordinar plin de emoții. Așadar, duende este o forță, nu o muncă. Este o luptă, nu o speculație intelectuală. Am auzit un bătrân maestru al chitarei spunând: «Duende nu este în gât, duende se ridică în interiorul tău din tălpile picioarelor». Sensul este că nu este vorba despre abilitățile tale, ci despre stilul viu și autentic, despre sânge, cea mai veche cultură, creația spontană… tot ce are în el acest ecou întunecat posedă duende. Pentru mine, duende are un sens minunat și este ceea ce mă atrage în mod deosebit când mă gândesc la sudul Spaniei. Apropo, acolo sunt mulți ruși și vorbesc spaniola destul de bine.

— Ați spus că vreți să vizitați Rusia și, mai ales, Sankt Petersburg. Sunt curioasă ce stereotipuri aveți despre țara noastră?

Înainte eram influențat de stereotipurile venite din anii șaizeci și șaptezeci. Erați neegalați la hochei și mai erau poveștile dure despre Arhipelagul Gulag, care te făceau să vă temi puțin. Astăzi cred că semănați mai mult cu noi, norvegienii. Presupun că principala diferență poate fi faptul că respectați mai mult autoritatea și banii. Nu știu asta cu certitudine, dar iată ce mi-a povestit fiul meu. Prietenul lui a mers în Rusia cu alți oameni de afaceri, pentru chestiuni de business. A observat că vorbitorii norvegieni nu atrăgeau prea mult atenția rușilor. Și a mai remarcat că vorbitorii ruși aveau un stil de prezentare complet diferit: mult mai sigur și mai zgomotos. Așa că, în ultima zi, când a venit «minutul său de glorie», a decis să facă un spectacol. S-a prefăcut extrem de sigur pe sine și extrem de macho; nu i-a fost greu, deoarece așa și este, dar în cultura norvegiană trebuie să domolești aceste trăsături. În cele din urmă, rușii l-au îndrăgit și toate «urechile» erau ale lui.

Pentru cititorii dumneavoastră vreau să spun că m-a interesat întotdeauna să aflu despre țara voastră, pentru că suntem vecini și m-au interesat istoria și literatura voastră. La absolvirea liceului am scris o lucrare despre Dostoievski. Și unul dintre comentatorii și analiștii mei preferați ai știrilor curente este un blogger care locuiește cu soția sa americană în Florida, dar este cetățean elvețian. Tatăl lui este olandez, iar mama rusoaică. De asemenea, una dintre pacientele mele preferate este o fostă cardioloagă din Rusia. A venit în Norvegia la optzeci de ani, din iubire. A lucrat o viață întreagă într-un spital mare și are o abordare holistică față de toate. Este fiica unui general al armatei sovietice și mi-a spus odată, deoarece știe multe despre politică, că oamenilor le este mai bine să trăiască în comunități politice mici, cu multă autonomie, decât în asemenea suprastructuri precum SUA sau URSS. Vreau doar să vă spun că mulți nu cred în demonizarea Rusiei pe care o vedem în mass-media.

— Considerați că în viața dumneavoastră totul a mers lin? Și ce v-a ajutat să depășiți perioadele dificile?

Sunt un om emotiv și sensibil și am avut adesea sentimentul că viața este aspră. Dar dacă te-ai născut bărbat în Scandinavia după Al Doilea Război Mondial, ai avut sănătate bună și un loc de muncă stabil, cât de grea poate fi viața ta? Sunt foarte privilegiat, dar uneori cred că suma suferinței în diferite societăți este constantă: imediat ce unele probleme dispar, noi, oamenii, începem să ne îngrijorăm pentru altceva.

Ceea ce mă susține este iubirea, inclusiv în sens spiritual. Încrederea fundamentală înseamnă să accepți viața așa cum este și, în același timp, să încerci s-o faci mai bună.

— Puteți spune că toate visele dumneavoastră s-au împlinit sau a mai rămas ceva?

Nu am fost niciodată prea ambițios. Dacă am vise, ele țin mai mult de a afla mai mult, de a iubi mai mult și de a găsi pacea în interior.

— Vă mulțumesc, domnule doctor Geir, pentru interviul foarte interesant. La sfârșit, aș vrea să vă rog să spuneți câteva cuvinte cititorilor blogului meu care suferă acum de disfuncția articulației temporomandibulare…

Dacă aveți disfuncția articulației temporomandibulare, începeți să faceți terapie miofuncțională. Puteți găsi multe videoclipuri utile pe YouTube. Citiți cartea lui Moreno Conte, Starecta. Faceți propria cercetare. Există stomatologi specialiști, osteopați și exerciții miofuncționale care vă pot ajuta.

Actualizare 06.10.19: cu tot respectul meu enorm pentru doctorul Olsen, nu pot să nu ofer aici linkul către blogul unuia dintre pacienții săi, unde omul nu este foarte mulțumit de tratamentul efectuat. Da, pe forumuri sunt multe recenzii pozitive, dar consider că, înainte de a lua o decizie importantă despre tratament, este important să cunoști informații cât mai variate. Și este datoria mea să ofer obiectiv asemenea informații.

Site-ul clinicii Tannami www.tannami.no.
Versiunea în engleză a interviului.
______________________
© zub-za-zub.ru
Fotografiile au fost oferite de Geir Olsen din arhiva personală.