Leopold Busquet

„Toate tulburările din organism trebuie privite din perspectiva logicii funcției sale”

Astăzi vreau să vorbesc despre o problemă dureroasă — ATM. Nu vă voi spune povești, ci doar fapte din activitatea mea practică, informații pe care le-am adunat la conferințe și fragmente din publicații științifice. Voi încerca să fiu clară și să nu vă încarc cu termeni, diagnostice etc. Tot mai mulți pacienți vin la mine după ce au trecut prin 1000 de cercuri ale iadului la diverși specialiști, făcând investigații de la picioare până în creștet și luând multe medicamente scumpe, care, dacă îi fac să se simtă mai bine, o fac doar pentru o vreme.

Deși acestea sunt datele mele din Ucraina, cred că peste tot este așa. În lumea noastră, alergând după bani, uităm că nu îi vom lua cu noi pe lumea cealaltă. Din păcate, mulți neurologi nici nu vor să îndrume mai departe pacienții cu dureri surde și junghiuri în zona feței, urechii, ochilor, în regiunea occipitală etc., care te pot scoate din minți când se agravează, devenind ascuțite și neîntrerupte, de îți vine pur și simplu să smulgi o bucată din cap și să o arunci. Diagnosticul: nevrită/nevralgie/pareză/paralizie — aproape toți vin cu un diagnostic pe o hârtie, iar în urmă au multe flacoane de perfuzie, pastile, nu zile, ci chiar ani de spitalizare, bani. Ai făcut perfuzii — parcă e mai bine, la revedere — ne vedem peste jumătate de an. Doctore, dar de ce? Așa, aveți nervul inflamat și, cum le place să-ți umple capul — vai, acum o să vi se tot inflameze așa, probabil l-ați răcit undeva în mașină sau în microbuz. Într-adevăr, de ce să investigheze și să trimită mai departe „sacul cu bani”, care va aduce bani la fiecare jumătate de an? Veniți-vă în fire, vorbim despre sănătate!!! Cealaltă parte — să ne uităm la cifrele despre stomatologi. Da, 90% spun că vai, trebuie să mergeți la neurolog, asta nu ține de noi; aici, bineînțeles, ei nici măcar nu știu că o coroană/o plombă/o proteză pusă incorect de ei va produce aceeași nevrită/nevralgie.

Și când ajung pacienții? Varianta 1 — „pacienții inteligenți” — după zeci de flacoane de perfuzie și cutii de pastile, stau și citesc internetul, la nivel intuitiv deschid și închid gura, își ating fața, încercând să înțeleagă unde doare cel mai mult. Evrika, și eu parcă am ceva asemănător. Atunci vin la mine, când totul încă se mai poate corecta. Varianta 2 — pacienții care au deplină încredere în specialiștii noștri, în somitățile noastre științifice — o variantă tristă: discul s-a uzat, nu se mai poate corecta.

​Să înțelegem de ce se întâmplă ca problema să pară a ține de nervi, dar să trebuiască să mergi la stomatolog. Pare ciudat, fiindcă toți s-au obișnuit că stomatolog înseamnă dinți și atât.

Privim unde trece această ramură a nervului trigemen, marcată cu săgeata roșie. Prin urmare, dacă maxilarul se deplasează ușor înapoi și lateral, o comprimă, iar influențarea unei ramuri înseamnă excitarea întregului nerv, potrivit legilor fiziologiei. De aici și noțiunea de iradiere a durerii. Poate iradia oriunde, în tot capul. Poți trata nervul cât vrei (tratament simptomatic), dar, fără să elimini cauza, nu va exista rezultat. În același timp, nu este obligatoriu să simți că maxilarul s-a deplasat într-o poziție incorectă. Din păcate, vei simți asta când maxilarul se va strâmba și vor apărea pocnituri și trosnituri. Chiar și după eliminarea cauzei dentare, există câteva aspecte — memoria musculară, tensiunea unui mușchi duce la tensiunea tuturor celorlalți, ca o compensare a organismului pentru a alinia poziția corpului.

Iată un exemplu clar — arăt ce se întâmplă cu mușchii gâtului în tulburările sistemului dentomaxilar, stând pe scaun și în picioare.

Există date de electromiografie.

O ilustrare a locurilor în care poate iradia durerea și un răspuns privind migrenele frecvente și tratamentul lor.

Disfuncția articulației temporomandibulare — una dintre cauzele accidentului vascular cerebral

Privim cu atenție această imagine, unde este artera carotidă. Iată la ce mai poate duce deplasarea maxilarului înapoi. Tot aici, nu este un capriciu al nostru să protezăm complet cu punți și coroane sau să punem proteze mobile!!! cu o înălțime adecvată (fiindcă reducerea ei prin proteze înseamnă din nou împingerea maxilarului înapoi)!!! Ei, aici scuza că pocnește, și ce dacă pocnește, nu mă împiedică să trăiesc, nu prea mai merge, nu-i așa?

Perturbarea permeabilității ACI este explicată printr-un conflict disco-neurovascular, a cărui esență constă în iritarea aparatului nervos receptor perivascular al ACI, ca urmare a dislocării periodice sau permanente a discului intraarticular (ATM) în timpul încleștării maxilarelor, cu întinderea simultană a capsulei ATM sub forma unei proeminențe. La început apare un spasm local al vasului, iar ulterior are loc recalibrarea lui treptată, până la comprimarea completă.

Este important de precizat că marea plasticitate și dezvoltarea colateralelor (anastomozelor naturale) arterelor carotide permit adesea organismului să compenseze, până la un moment dat, chiar și blocarea completă a ACI la intrarea în craniu (stadiul de compensare). Dar, când solicitările fizice și emoționale cresc, iar mecanismele compensatorii se epuizează cu vârsta, apare cedarea (stadiul de decompensare), iar atunci urmează consecințe catastrofale — demență senilă, accident vascular cerebral și un deznodământ fatal, uneori brusc. Oameni buni, acestea nu sunt povești; pot oferi numeroase dovezi ȘTIINȚIFICE ale diferiților cercetători, numeroase trimiteri la diverși autori străini.

Dar ce se poate spune despre ortocraniodonție?

De ce nu există garanție? Pentru că totul depinde de profunzimea disfuncției și de instabilitatea întregului organism. În plus, fără un osteopat competent, când echilibrul postural este profund perturbat, nu poți fixa rezultatul sau nu îl poți obține în măsura dorită. Fără să desfaci nodurile suprasolicitării este cam greu să reușești; trebuie să ajuți organismul, să îi dai un impuls.

Putem face mai rău? Nu, fiindcă acest aparat ghidează, nu este rigid. Nu are o asemenea forță încât să tragă și să suprasolicite toate componentele craniului.

Să ajustăm apoi mușcătura cu aparat dentar? În niciun caz. Să distrugem ce am obținut? Îi voi ruga pe ortodonții care întreabă „și ce ar fi rău” să-mi trimită o teleradiografie în proiecție frontală + ortopantomogramă, înainte și după tratament

Aparatul Alf sau durerea se determină în microni

Tulburările sistemului sincondrozei sfenobazilare — aici este rădăcina răului. Când partea din față a craniului este deplasată într-o direcție, iar cea din spate în cealaltă, viața nu va mai fi deloc o poveste frumoasă. Aceste cârlige se prind de maxilarul superior, astfel încât influențarea lui, prin abordarea corectă, este cheia succesului.

În plus, de acest os se prind mușchii responsabili de mișcarea mandibulei. Și să nu uităm că aceasta este baza craniului, unde sunt multe orificii prin care trece și acel biet nerv trigemen.

​

Și totuși, la început, când am pornit acum vreo doi ani, eram și eu sceptică. Dar există schimbări și, în plus, starea pacientului se îmbunătățește când, pur și simplu, îl readuci la viață.

​Aveți grijă de voi.

Cu respect, Victoria Viktorovna Vovk.

viktorija.viktorovna.vovk@gmail.com