Scolioza și osteocondroza: legătura dintre ele și tratamentul prin metoda biomecanică

Mulți oameni care suferă de scolioză și osteocondroză își pun o întrebare cât se poate de logică — poate osteocondroza să fie o consecință a scoliozei și, dacă da, unde se află mecanismul declanșator care îi pornește dezvoltarea. Pentru mulți va fi cu siguranță surprinzător să afle despre cele mai noi descoperiri ale științei biomecanice, care a identificat locul unui asemenea mecanism declanșator într-o zonă destul de neașteptată pentru gândirea științifică tradițională — în sistemul care susține craniul. Totuși, acțiunea în acest punct de aplicare dă rezultate uimitoare, pe care medicina tradițională nu le poate obține. În acest articol vom analiza aceste rezultate concrete, metoda biomecanică ce ajută la obținerea lor și vom examina în detaliu procesul de dezvoltare a osteocondrozei și scoliozei din perspectiva biomecanicii corpului uman.

Legătura dintre scolioză și osteocondroză

Ce este osteocondroza? Este o problemă locală a discurilor intervertebrale, care se deshidratează în urma scăderii înălțimii și elasticității lor. Dacă solicitarea lor continuă, cartilajul se deformează, ceea ce duce la o protruzie sau o hernie. Aceasta începe să comprime rădăcinile nervoase, provocând dureri și spasme musculare. Discul intervertebral supus unei asemenea deformări devine o «garnitură» insuficientă, astfel încât și vertebrele învecinate, de sus și de jos, încep să suporte frecare și presiune. Ca răspuns, ele formează pe margini excrescențe osoase numite osteofite. Ca rezultat, apare instabilitate în segmente întregi ale coloanei vertebrale — lombar, toracic sau cervical. În etapele ulterioare ale osteocondrozei, osteofitele încep să lezeze discul deja pe jumătate distrus, comprimând vasele din apropiere, ceea ce duce la tulburări destul de grave — de exemplu, sindromul arterei vertebrale în osteocondroza cervicală.

Ce este scolioza? Spre deosebire de problema locală a discurilor, aceasta este deja un «joc de anvergură», în care se deformează cele mai lungi segmente fiziologice ale coloanei vertebrale. Devine destul de vizibilă diferența de înălțime dintre umeri și omoplați, spatele strâmb și chiar pelvisul. Nu este greu să ne imaginăm ce se întâmplă atunci cu discurile intervertebrale. De aceea, scolioza și osteocondroza sunt într-adevăr boli interconectate. În scolioză apare o presiune inegală asupra discurilor, care provoacă schimbări în ele, urmate de adăugarea simptomelor neurologice la acest proces. Dar scolioza nu este singura cauză a osteocondrozei. Nu trebuie uitat că schimbările coloanei vertebrale au loc nu doar în plan frontal, ci și lateral, ceea ce duce la lordoză cervicală și lombară și la cifoză toracică.

În medicina tradițională se consideră că toate aceste schimbări apar din cauza tulburărilor de postură. Pacienților cu asemenea probleme li se propun masaj, terapie manuală, osteopatie, fizioterapie, sport, miorelaxante, vasodilatatoare și chiar antidepresive, dar, din păcate, după ce încearcă toate aceste metode de tratament, acești oameni constată cu deznădejde că toate măsurile aduc, în cel mai bun caz, doar o ameliorare temporară și, adesea, nu ajută deloc. Dar știința nu stă pe loc, iar în ultimii ani au apărut în medicina mondială studii noi despre legătura dintre postură și poziția craniului — în special poziția structurală a maxilarelor, care are o influență decisivă asupra întregului organism uman. Cu alte cuvinte, osteocondroza, scolioza, cifoza și lordoza își au originea… în gură.

Postura depinde de ocluzie

De ce sunt dinții atât de importanți pentru postură? Craniul este cea mai grea parte a corpului nostru, care se sprijină pe prima vertebră cervicală — atlasul. Dar ce susține craniul pe această vertebră? Cu doar câteva decenii în urmă, oamenii de știință credeau că este susținut de mușchii gâtului, controlați prin efortul voluntar de a sta drept. Dar, odată cu apariția unei ramuri a medicinei precum gnatologia, studiile sale clinice au arătat o legătură funcțional-anatomică între sistemul cranio-mandibular și disfuncția vertebrelor cervicale. În cuvinte simple, cercetătorii acestei ramuri noi au început să înțeleagă rolul mandibulei în sistemul postural uman și că, prin urmare, problemele gâtului și spatelui pot fi provocate de dezechilibrul dintre craniu și mandibulă.

Dar, în ciuda acestui progres științific important, niciun gnatolog nu a reușit să rezolve cu adevărat problemele posturale clasice — osteocondroza, scolioza, cifoza și lordoza. Au încercat metode foarte diverse și niciuna nu a dus la rezultate semnificative. Dar problemele posturale pot fi rezolvate doar dacă știi exact cum funcționează biomecanismul sistemului cranio-mandibular și legătura concretă dintre ocluzie și postură.

Cum funcționează biomecanismul postural

După cum știm deja din postulatele științei oficiale, craniul se sprijină pe prima vertebră cervicală. După cum putem observa, mandibula este «suspendată» între osul hioid și craniu și este foarte mobilă: articulația temporomandibulară îi asigură mișcarea în trei planuri spațiale — orizontal, vertical și sagital (înainte-înapoi). Având în vedere această particularitate, este greu de imaginat că craniul poate găsi sprijin pe arcadele dentare și mandibulă. Este și mai greu de înțeles cum o disfuncție în această zonă poate duce la schimbări uriașe în întregul corp.

Răspunsul este că mandibula devine o structură stabilă și îndeplinește o funcție de sprijin doar în timpul contactului dintre dinți, iar stabilitatea cea mai mare apare în faza înghițirii. În timpul înghițirii, toți mușchii sistemului stomatognat încep să lucreze într-o singură mișcare, din direcții opuse, unindu-se într-un complex monolitic. Și tocmai în acest moment de stabilizare a mandibulei, forțele provocate de contactul dinților sunt transmise structurilor de dedesubt. Având în vedere că în cursul unei zile au loc aproximativ 1500-2000 de înghițiri, se poate afirma că zilnic sunt transmise coloanei vertebrale și structurilor corpului de dedesubt aproximativ 2000 kg (mai multe detalii despre acest mecanism — aici). Acesta este un capitol din cartea italianului Moreno Conte, care din tinerețe a suferit de numeroase simptome epuizante legate de curbarea coloanei vertebrale și pe care nu l-a putut ajuta niciuna dintre metodele de tratament oferite de medicina oficială. Prin încercări și erori, pe propria experiență, a inventat metoda Starecta, în care îndreptarea coloanei vertebrale are loc prin alinierea poziției mandibulei.

Rezultatele aplicării metodei Starecta

Dar să revenim la scolioză și osteocondroză (precum și la lordoză și cifoză) și să analizăm cazuri concrete de aplicare a metodei. În fotografia de mai sus îl putem vedea pe Moreno Conte chiar la începutul tratamentului — în acel moment suferea de dureri constante de spate, provocate de compresia rădăcinilor nervoase ale discurilor intervertebrale. Capul său era coborât în față, formând lordoză cervicală, precum și cifoză toracică și lordoză lombară. Fixând poziția mandibulei cu o gutieră specială și crescând înălțimea dintre prima vertebră cervicală și craniu, Moreno a ajuns după un an la forma surprinsă în ultima fotografie. Medicii medicinei tradiționale nu puteau crede în realitatea celor întâmplate. Mai este nevoie să spunem că toate simptomele care îl chinuiau, inclusiv durerile de coloană, au dispărut? În fotografia de mai jos îl puteți vedea pe prietenul lui Moreno, Valerio Quatrano, care, la începutul aplicării metodei Starecta, suferea de mulți ani de scolioză de gradul trei. În cazul lui, durerile de spate erau deja aproape insuportabile. În ultima fotografie se poate vedea rezultatul intermediar după un an și șase luni de tratament, pe care l-a obținut fără nicio operație. Toate acestea i-au permis să trăiască o viață deplină.

În prezent, metoda Starecta este brevetată la nivel internațional și a atras atenția medicilor de frunte din lume, din specialități diferite. Pentru corectitudine, trebuie menționat că rezultate asemănătoare obțin specialiștii care lucrează în ortocraniodonție, dar, din păcate, la momentul scrierii acestui articol, în lume sunt foarte puțini specialiști cu adevărat de nivel înalt în acest domeniu. Metoda italiană Starecta oferă însă o tehnică accesibilă de tratament pe cont propriu, care a ajutat deja mii de oameni din întreaga lume ce suferă de tulburări de postură.

Dovada științifică a influenței ocluziei asupra posturii — aici.

Cartea lui Moreno Conte «Cum mi-am îndreptat coloana vertebrală» — aici.
_______________
© zub-za-zub.ru
Pentru imaginea de deschidere a articolului a fost folosită o imagine de pe site-ul starecta.com