Scolioza: cum să parcurgi stadiile ei în ordine inversă. Abordarea biomecanică

Există mai multe stadii de dezvoltare a scoliozei și, în funcție de amploarea curburii coloanei spre dreapta sau spre stânga, scoliozei i se atribuie de obicei unul dintre cele patru grade. O asemenea curbură patologică a coloanei se dezvoltă de regulă fără simptome și se face simțită abia când scolioza a trecut deja de primele stadii ale dezvoltării sale. În acest articol vom examina de ce se dezvoltă scolioza din punctul de vedere al biomecanicii și, mai ales, ce metode de tratament oferă știința biomecanicii pentru a parcurge aceste stadii ale scoliozei în ordine inversă.

Cauzele biomecanice ale dezvoltării scoliozei 

În fotografia de mai sus vedem rezultatele aplicării unui tratament biomecanic al scoliozei de gradul trei. Cum reușește biomecanica acest lucru? Pentru a înțelege, trebuie să privim diferența dintre abordările tratamentului scoliozei în medicina tradițională și în metodele biomecanice. Printre cauzele scoliozei dobândite, pe lângă traumatisme, medicina tradițională include predispoziția internă a organismului — mușchii slabi ai spatelui și șederea îndelungată într-o poziție incomodă. Totuși, tratamentul prescris sub forma recomandărilor de întărire a mușchilor și a masajelor, ba chiar și terapia manuală, nu au un efect deosebit. De ce?

Ideea este că biomecanica, care privește organismul prin ochii unui inginer, vede problema mult mai larg. Numeroasele sale studii, care în literatura medicală sunt deja peste o sută*, au stabilit că scolioza se dezvoltă ca urmare a presiunii inegale exercitate asupra coloanei de greutatea craniului, care, negăsind susținerea corespunzătoare în arcadele dentare, se lasă, coboară și se răsucește. Astfel, el exercită un asemenea efect deformant și asupra coloanei, lucru care poate fi văzut clar în animația și în minutul al treilea al videoclipului osteopatului, fizioterapeutului și posturologului italian Valerio Natale, prezentate mai jos.

Cum deplasarea mandibulei provoacă scolioza (4 stadii)

Aici vom examina în detaliu patru stadii care duc la schimbarea poziției craniului, a curburii fiziologice a coloanei și la răsucirea acesteia. Este logic să începem cu descrierea fazei 0. În acest stadiu ne concentrăm asupra craniului, deoarece tocmai aici începe procesul care duce la scolioză.

Scheletul din imagine reprezintă un model ideal extrem de rar întâlnit în natură, iar noi vom avea în vedere forma scheletului întâlnită de obicei în viață. În acest caz, înălțimea dentară este redusă într-o anumită măsură într-o parte a mandibulei și se observă o modificare a structurii craniului. De exemplu, în imaginea de mai jos (stadiul 1) se observă o reducere a înălțimii dinților pe partea stângă. Odată cu reducerea înălțimii dinților pe partea stângă, craniul își pierde susținerea pe această parte. Scheletul, care deja nu mai este perfect, începe să se modifice în direcția asimetriei și a scoliozei.

Stadiul 1 al scoliozei

În stadiul 1 al scoliozei, craniul, nevoit să se încline într-o parte sau alta, devine asimetric față de linia verticală centrală a corpului. Acest lucru generează o reacție în lanț și în restul scheletului. Pe măsură ce craniul coboară spre stânga, musculatura facială se contractă în această zonă și, ca o contragreutate, începe să se ridice umărul drept. În consecință, începe să se ridice întreaga parte dreaptă a corpului, făcând bazinul să se rotească în sensul acelor de ceasornic. Rotirea bazinului trage în sus piciorul drept și schimbă sprijinul labei piciorului drept. Simptomele din faza 1 sunt încă ușoare, tensiunile musculare nu sunt excesive și încă nu se manifestă deloc la exterior.

Stadiul 2 al scoliozei

În a doua fază, modificările sistemului osos sunt deja vizibile. Natura descendentă a acestui fenomen devine evidentă. Craniul se înclină spre mandibulă, la stânga — acolo unde îi lipsește susținerea. Din cauza schimbării înclinării craniului spre stânga, umărul drept se deplasează în sus. Mușchii părții drepte a corpului încep să se contracte, rotind și mai mult bazinul în sensul acelor de ceasornic. Diferența semnificativă dintre stadiul 2 și stadiul 1 constă în gradul înclinării mandibulei, care reduce distanța față de craniu în punctul în care acestuia îi lipsește înălțimea dinților. Din cauza schimbării înclinării mandibulei, grupul mușchilor geniohioidieni și al părții anterioare a gâtului începe să ocupe o poziție asimetrică.

Din cauza circulației sanguine nefiziologice, aceste tensiuni musculare încep să provoace o serie de simptome în zona gâtului. Partea stângă a corpului devine încordată și spastică. Pe măsură ce înclinarea și coborârea craniului progresează, compresia intervertebrală crește. Și, în cele din urmă, partea dreaptă a bazinului se ridică, modificând structura bolții plantare. Posturologii propun rezolvarea acestei probleme cu ajutorul branțurilor, dar este clar că aceasta este doar o soluție locală, deoarece problema a apărut în alt loc. Medicina tradițională consideră acest stadiu al scoliozei «în limitele normale».

Stadiul 3 al scoliozei

În acest stadiu, corpul începe să sufere modificări destul de serioase, inclusiv la exterior. În această fază vedem două diferențe importante față de precedenta: 1) craniul continuă să se rotească spre umărul stâng, în timp ce mandibula se abate de la linia verticală; 2) mandibula își schimbă din nou înclinarea, așezându-se paralel cu solul. Odată cu schimbarea înclinării mandibulei, craniul își continuă rotirea din cauza coborârii spre partea stângă. În plus, în acest stadiu, mușchii spatelui încep să-l tragă înapoi. Tocmai acest lucru duce la manifestarea vizibilă a scoliozei. Ca o contragreutate la coborârea craniului spre stânga, mușchii părții drepte a corpului încep să intre în spasm.

În acest moment, partea centrală a spatelui începe să se curbeze spre stânga. Acest lucru se întâmplă deoarece mușchii contractați ai părții stângi a corpului încep să tragă coloana după ei. În acest moment, centrul de masă al craniului revine la axa sa pentru a reduce tensiunea musculară a părții drepte a corpului. Acest fenomen provoacă scolioza. În același timp, din cauza contracției mușchilor din partea stângă, bazinul își continuă rotirea în sens invers acelor de ceasornic. În această stare, liniile umerilor, bazinului și picioarelor sunt aproape paralele. Din cauza tensiunii tot mai mari în acest stadiu și a compresiei semnificative a arterelor, diafragmelor și organelor interne, omul poate manifesta simptome psihologice serioase, precum și o intensificare a simptomelor fizice (hernii de disc intervertebral, probleme gastrointestinale).

Stadiul 4 al scoliozei

În acest stadiu al scoliozei se accentuează compensările musculare create în faza precedentă. După cum se vede în imaginea de mai sus, craniul continuă să se încline spre stânga. Tocmai din acest motiv corpul găsește un nou mod de compensare cu ajutorul umărului drept, care coboară. Coborârea umărului drept depinde de două fenomene simultane și interdependente: 1) musculatura din partea dreaptă se încordează la maximum; 2) craniul, pentru a reveni la axa sa, provoacă o creștere a curburii coloanei, care se curbează brusc spre stânga. Ambele fenomene contribuie la coborârea umărului drept. În același timp, bazinul își continuă rotirea în sensul acelor de ceasornic, trăgând mușchii părții stângi în jos. Astfel obținem un șold stâng mai înalt, care trage după el piciorul stâng, făcându-l mai scurt decât cel drept. Toracele și coastele sunt comprimate într-un spasm muscular. Mușchii gâtului sunt încordați și dureroși. Din cauza lungimilor diferite, ei lucrează asimetric, fiind nevoiți să se adapteze situației de compensare. Dar este posibil să parcurgem toate aceste stadii ale scoliozei în ordine inversă? Și, dacă da, cum?

Tratamentul biomecanic

Există două tipuri de tratament biomecanic al scoliozei: unul se numește ortodonție ALF (ale cărei rezultate le putem vedea în fotografia de mai sus); al doilea este metoda italiană Starecta. Ambele metode tratează scolioza prin acțiunea asupra sistemului cranio-mandibular și schimbarea înclinării mandibulei față de craniu. Ortocraniodonția, prin aparatul intraoral ALF, elimină deformările oaselor craniene, iar cu ajutorul gutierelor pe mandibulă și al unor tehnici suplimentare echilibrează structurile corpului situate mai jos. Acest aparat a fost dezvoltat în anii optzeci de cercetătorul american Darick Nordstrom, iar în țara noastră acest domeniu este prezentat sub denumirea de ortocraniodonție.

Metoda Starecta — o metodă unică pentru eliminarea deformărilor coloanei și obținerea unei stări simetrice a corpului. Metoda obține acest efect printr-un dispozitiv intraoral special, Rectifier, care acționează după principiul pârghiei — așezat pe molarii mari din partea posterioară a mandibulei, el întinde partea posterioară a gâtului și ridică craniul. În plus, acest dispozitiv oferă craniului susținere adecvată în față, pe mandibulă, și o centrează pe aceasta. În consecință, craniul revine într-o poziție verticală față de axa centrală a corpului în toate proiecțiile. Această metodă a fost dezvoltată intuitiv de un italian obișnuit pe nume Moreno Conte, care se afla într-un colaps cu răsucire a corpului, pe baza cercetărilor doctoriței italiene Adriana Valsecchi privind influența ocluziei asupra posturii. Acțiunea ei asupra corpului este prezentată mai jos, schematic și în practică.

Trebuie menționat că tratamentul prin metoda ortocraniodonției este posibil exclusiv împreună cu un medic, în timp ce metoda Starecta se aplică independent, potrivit unei metodici stabilite. Ambele metode biomecanice, acționând asupra sistemului maxilar al organismului în tratamentul scoliozei, obțin rezultate considerate imposibile din punctul de vedere al medicinei tradiționale.

Atlasul și mandibula: de ce ajustarea gâtului nu ajută întotdeauna — aici.

Cum mi-am îndreptat coloana — aici.
________________
© zub-za-zub.ru
*în secțiunea «Resurse» a site-ului https://biomechanical-dystonia.net