Sindromul arterei vertebrale și postura

Acest articol nu este științific. În el vreau doar să împărtășesc observațiile mele despre «comportamentul» arterelor vertebrale la schimbarea poziției capului și a gâtului, iar concluziile vă aparțin. Dispare în acest caz compresia arterelor vertebrale exercitată de mușchii profunzi ai gâtului și în zona subclaviculară, se restabilește diametrul lor după eliminarea unei asemenea compresii și cum influențează îndreptarea posturii întregul proces — cred că multora le-ar fi interesant să înțeleagă aceste lucruri.

Rezultatele experimentale ale Starecta și ortocraniodonției

În paginile acestui blog am descris deja principiul biomecanic al metodei Starecta de îndreptare a coloanei vertebrale și posibilitățile ortocraniodonției care depășesc orice imaginație. Din păcate, pe internet există foarte puține recenzii ale celor care au urmat tratamentul prin ultima metodă — am reușit să discut doar cu câțiva asemenea pacienți. Bănuiesc că motivul este că omul a ieșit din iad și, bucurându-se de senzația de sănătate mult așteptată și dobândită prin suferință, vrea să uite cât mai repede toate acestea și nu mai dorește să stea pe internet; în plus, joacă un rol și superstiția firii rusești (și eu sunt așa). Străinii însă sunt mai deschiși în această privință, iar metoda Starecta este, în prezent, mai cunoscută în lume.

Urmărind comentariile din Starecta Community de pe Facebook, nu pot să nu împărtășesc observațiile mele despre rezultatele folosirii acestei metode la persoane cu simptome tipice pentru sindromul arterei vertebrale — amețeli, oboseală cronică, lipsă de concentrare, nevoia de mult somn și «ceață cerebrală». Trebuie menționat că, de regulă, ele nu fac investigații ale arterelor vertebrale, deoarece medicii din întreaga lume diagnostichează cu dificultate sindromul arterei vertebrale și al aperturii toracice superioare (da, pacienții din spațiul postsovietic nu sunt singuri în această privință). De regulă, asemenea pacienți primesc, ca și la noi, masaje, fizioterapie, miorelaxante etc. Sunt trimiși și la psihologi. Dar după primele zile de folosire a acestei metode experimentale, ei scriu de obicei următoarele:

Astăzi este prima mea zi cu Rectifier. De obicei, toată ziua simt anxietate, durere în gât și în partea din spate a capului, o senzație de presiune în cap, oboseală puternică, dezechilibru/o senzație de amețeală, amorțeală în brațul drept, vedere slabă și pete negre în ochiul drept, crampe, spasme și furnicături în tot corpul, ca și cum prin mine ar trece curent electric, țiuit în urechea dreaptă, vorbire neclară… Astăzi mi-am dus fiica la școală și, până m-am întors, eram acoperită de sudoare, simțeam o neliniște puternică… o durere puternică în cap, aproape am căzut de două ori. La 10 dimineața am pus Rectifier în gură și… la 30 de minute după asta am simțit că urechea mea dreaptă s-a deschis, era ciudat, dar bine. După o oră am observat că merg fără senzația că sunt pe punctul de a cădea. Am mers la școală — nu a existat neliniște, senzația că voi cădea sau amețeli… Pot mișca capul fără durere puternică. Astăzi nu am luat analgezice. Acum este 9 seara și încă sunt trează, deși de obicei mă târam în pat la 6.30…

Sau:

Ziua 2 și deja simt rezultatele. De două dimineți la rând simt o întindere plăcută în spate. Gâtul a devenit mai puțin încordat. Trunchiul se simte mai liber…

Aceste recenzii în întregime, precum și multe altele asemănătoare, pot fi citite în Starecta Community de pe Facebook. Folosirea tehnicilor de ortocraniodonție produce un efect asemănător (ce-i drept, nu imediat). Dar ce se întâmplă în acest timp cu gâtul, vertebrele și arterele vertebrale? De ce oamenii simt rezultatele instantaneu? Pentru a răspunde la această întrebare, să apelăm la o teorie puțin «plictisitoare».

Sindromul arterei vertebrale, apertura cervicală și apertura toracică superioară

În lucrările sale, fără exagerare, excelente, «Insuficiența vertebrobazilară» și «Sindromul aperturii toracice superioare», pe care mulți dintre noi le cunoaștem bine, chirurgul vascular lituanian Povilas Pauliukas descrie comprimarea arterei vertebrale de către mușchii profunzi ai gâtului (în special scalenii), precum și compresia arterei subclavii între mușchii scaleni anterior și mijlociu (sindromul aperturii cervicale) și comprimarea aceleiași artere în spațiul costoclavicular (sindromul aperturii toracice superioare). În aceste cazuri, el propune o operație pentru eliminarea compresiei. În același timp, Povilas Pauliukas scrie și că o postură incorectă poate fi cauza compresiei arterei în sindromul aperturii superioare, deoarece în acest caz se micșorează spațiul dintre claviculă și prima coastă. După cum vedem în animația de mai jos, în cazul unei posturi incorecte, acest fenomen chiar are loc. Mai mult, cu cât hiperlordoza cervicală și cifoza toracică sunt mai accentuate, cu atât rămâne mai puțin spațiu între claviculă și prima coastă.

Nu este greu de ghicit ce se întâmplă în acest timp cu arterele subclavii. Poate că acest lucru explică și fenomenul comprimării arterelor vertebrale la originea lor, în partea inferioară a gâtului. Dar ce se întâmplă cu vertebrele și mușchii gâtului când postura este incorectă, iar craniul își pierde poziția verticală?

În lucrarea sa despre insuficiența vertebrobazilară, Povilas Pauliukas scrie că problemele arterelor vertebrale pot fi congenitale sau dobândite. Chiar și buclele arterelor vertebrale pot fi dobândite, deoarece odată cu vârsta gâtul omului se scurtează, iar arterele vertebrale se alungesc, mai ales în cazul unei tensiuni crescute, care întinde arterele vertebrale — în acest caz, ele se îndoaie și se răsucesc într-o buclă. Mai departe, doctorul Pauliukas dă în carte exemplul unui furtun și al influenței presiunii apei asupra lui. Mai mult, el scrie că, odată cu îmbătrânirea (aici se referă evident la scurtarea gâtului — a mușchilor săi, tasarea vertebrelor și fenomenele de osteocondroză) artera vertebrală poate fi comprimată de excrescențele osoase, osteofitele, în interiorul canalului osos.

Creatorii metodei Starecta, care echilibrează poziția capului și a coloanei vertebrale, au observat că, atunci când craniul coboară înainte, mușchii gâtului din partea posterioară se scurtează, iar cei din partea anterioară se alungesc; mai mult, acest fenomen poate fi observat și la tineri.

Acest fenomen de schimbare a poziției normale a mușchilor și a lungimii lor normale ne face să ne gândim la multe lucruri, cu atât mai mult cu cât doctorul Pauliukas scrie că cele mai frecvente cauze ale compresiei arterelor vertebrale sunt comprimarea lor de către mușchii profunzi ai gâtului.

Perspective

Poate că relaxarea mușchilor gâtului, despre care vorbesc mulți dintre cei care urmează tratamentul prin metoda Statecta sau tehnica de ortocraniodonție, ajută la crearea spațiului necesar pentru trecerea arterelor vertebrale și în asta constă acest efect, încă necercetat, al folosirii acestor metode de echilibrare a craniului și coloanei vertebrale? Poate că acest rezultat se obține prin așezarea capului în poziție verticală și, astfel, prin îmbunătățirea structurii coloanei cervicale și normalizarea lungimii mușchilor gâtului? Fără îndoială, acest fenomen merită cercetări științifice suplimentare. Așa cum am spus, din păcate, din necunoașterea acestei probleme, investigațiile arterelor vertebrale, de regulă, nu sunt efectuate de pacienți înainte și după tratamentul prin metoda Starecta și nici de specialiștii în ortocraniodonție. Singura excepție, așa cum am menționat când am descris povestea mea, a fost profesorul italian Stefanelli, care a înregistrat decompresia arterei vertebrale a pacientului după tratament.

În lucrările sale, Povilas Pauliukas scrie despre restabilirea diametrului normal al arterei vertebrale după decompresia ei. Oare nu prin asta se poate explica eliberarea completă a pacienților din ortocraniodonție și metoda Starecta de simptomele tipice sindromului arterei vertebrale — «ceață cerebrală», amețeli, greață și vărsături, oboseală cronică, depresie și asemenea tulburări psihice precum depersonalizarea și derealizarea? (exemple grăitoare sunt Ken Leaver și spaniolul Marcelo Massa). Ce-i drept, în aceste cazuri decompresia arterelor vertebrale apare ca un «bonus suplimentar» al normalizării întregii structuri craniomandibulare și cervicale, nu în urma unei operații.

Fără îndoială, aceste rezultate obținute prin metode experimentale necesită studii clinice și poate că această informație le poate fi de folos celor care se gândesc la o operație pe arterele vertebrale. Nu există îndoială că asemenea operații sunt necesare în cazurile unor patologii grave ale arterelor vertebrale, de exemplu, în cazul pătrunderii lor la un nivel înalt în canalul osos al coloanei cervicale, al sinuozității, al prezenței coastelor cervicale și în multe alte cazuri. Nu vreau în niciun caz să minimalizez munca chirurgilor vasculari, deoarece cercetările lor și rezultatele operațiilor constituie un impuls uriaș în medicină, dar poate că astăzi merită să urcăm cu un nivel mai sus și să privim organismul uman în integralitatea lui și în interconexiunea tuturor structurilor?

Anomalia Kimerli, sindromul arterei vertebrale și maxilarul — aici.

Cum să îndrepți coloana vertebrală: metoda Starecta — aici.
__________________
© zub-za-zub.ru