Oricine suferă de o boală sau un traumatism s-a gândit cu siguranță măcar o dată că poate are o karmă rea, că în viața trecută a făcut «fapte păcătoase», «a făcut rele» și «acum ispășește» sau că este o karmă grea a neamului. Desigur, toate acestea există, dar nu este totul atât de simplu cum poate părea la prima vedere. De ce — vom încerca să lămurim în acest articol. Vom vorbi și despre moștenirea numită corp uman, de ce primim de la neamul nostru tocmai acest corp și ce practici poate face omul pentru a-și armoniza karma și a se vindeca de boală.

Karma și traumatismul

Mulți sunt convinși că bolile karmice nu pot fi rezolvate. Nu este așa — cel puțin asta afirmă oamenii înțelepți. Vom reveni la asta puțin mai târziu, iar acum este important să înțelegem că boala rezultată din karmă și traumatismul sunt lucruri cu totul diferite. Așadar:

Boala karmică este o boală «informațională», adică înscrisă în structura energetică a omului sub forma unei distorsiuni sau impurități a acestei structuri. Boala karmică nu poate fi evitată, fiindcă este programată în om. Poate fi vindecată acționând tocmai asupra structurii energetice, iar omul poate face asta complet singur (vom vorbi despre asta puțin mai jos). În fața bolilor karmice, medicina este, de regulă, neputincioasă.

Traumatismul este o afectare fizică a organismului, pe care numai un medic o poate trata. De exemplu, dacă ai un braț rupt, nicio rugăciune, mantră sau altă practică energetică nu te va ajuta până nu vine chirurgul în ajutor. Traumatismul fizic influențează structura energetică a omului. Cel mai adesea, traumatismul apare în urma unui accident. Există opinia că accidentele și traumatismele nu se întâmplă pur și simplu. Categoric. Dar nu și atunci când sunt provocate intenționat — uneori la scara unei țări sau a unor întregi sisteme de stat…

Puțin despre teoriile conspirației

Sistemul modern de asistență la naștere, precum și nașterea nefiziologică în poziție culcată duc la consecințe catastrofale pentru craniul copilului. Înainte de răspândirea influenței Bisericii Romei și a «vânătorii de vrăjitoare» medievale, nașterile erau verticale în toate comunitățile antice. Dar acolo unde înainte domina natura, iar moașele experimentate care asistau nașterea considerau procesul firesc, Biserica a început să intervină. S-a ajuns până la interzicerea plantelor analgezice naturale pentru femei, fiindcă «femeia trebuie să nască în chinuri». Puțin mai târziu, medicina de stat le-a oferit femeilor «în ajutor» forcepsul obstetrical «științific», iar din participantă activă, femeia care năștea a devenit o pacientă pasivă, culcată. Și asta se întâmplă de trei sute de ani.

În Uniunea Sovietică, tehnica de asistență la naștere care afectează coloana cervicală a sugarului a fost introdusă în anii 50 ai secolului trecut. Consecințele mutilante asupra sănătății fizice și psihologice pot fi văzute în articolul despre prima vertebră cervicală, atlasul. Merită să ne întrebăm în ce scop și de către cine se exercită o asemenea acțiune deformantă asupra structurii umane, la o asemenea scară? Se știe că traumatismul fizic se reflectă în potențialul energetic și statutul psihologic.

«Epidemia mondială» a aparatelor dentare fixe «desăvârșește» «minunat» deformările craniene primite la naștere, când afectările produse de aparat provoacă uneori consecințe asemănătoare unui traumatism cranio-cerebral, fără a mai vorbi despre influența deformantă asupra coloanei vertebrale — una dintre cele mai importante structuri energetice ale omului. În unele țări europene sunt reduse la nivel de stat programele de cercetare a aparatului intraoral ALF, care elimină deformările craniene. Desigur, este clar că aparatele dentare fixe sunt pur și simplu mult mai profitabile pentru corporații și mai ușor de predat medicilor decât abordarea holistică a organismului. Dar poate că mai există ceva în spatele acestui lucru? Și o asemenea afectare intenționată a structurii omului, precum și privarea sa de informațiile despre aceasta, va fi considerată «provocată de karma lui rea»?

Corpul ca testament al Neamului

Se consideră că fiecare om născut poartă inițial în sine potențialul Chipului lui Dumnezeu. Dar el nu este dat doar prin simplul fapt al nașterii: poate că structura energetică a omului este afectată puternic de intervenții din exterior chiar în procesul nașterii, după cum am discutat mai sus; tot atât de adevărat este însă că Chipul lui Dumnezeu sădit inițial în om este deformat de viața multor generații anterioare ale Neamului său, rezultând lipsa-chipului. Din acest punct de vedere, boala și distorsiunea apar când un strămoș al Neamului, prin fapte și gânduri nedemne, s-a separat de unitatea cu Integralitatea Universală; distorsiunile pot fi corectate dacă omul restabilește «curentul» legăturii și circulației cu această Integralitate. Pentru asta va trebui literalmente să își curețe structura de «impurități» și, asemenea unui arheolog, să coboare la «săpături interioare» în sine.

După cum se știe, copiii plătesc pentru karma nelucrată a părinților și strămoșilor până la a șaptea generație. Dar nu mai este atât de uimitor dacă vedem cum generațiile anterioare formează structura genetică a corpului, în care, ca pe un suport, se înscriu toate informațiile despre viciile și virtuțile Neamului. De exemplu, bazinul este omul însuși; femurul drept și cel stâng sunt tatăl și mama lui; cele două oase ale fiecărei gambe sunt bunica și bunicul pe linie paternă și maternă; numărul crescând al oaselor picioarelor, «care intră apoi în pământ», reprezintă străbunicii și străbunicile și așa mai departe (nu degeaba, despre gradul de rudenie de la părinți la copii, se spune  «genunchi al neamului» — de aici și cuvântul «generație»). Partea superioară a corpului este oglindirea celei inferioare după principiul «ce este jos este și sus». Jumătatea stângă și cea dreaptă sunt linia feminină și cea masculină a neamului. Tocmai generațiile anterioare îi transmit omului toate bolile și distorsiunile corpului și vieții sale (din nou, dacă nu a fost un traumatism intenționat). Pentru însănătoșirea neamului, omul trebuie să se roage pentru iertarea strămoșilor săi și, prin urmare, a lui și a generațiilor următoare. Un vindecător mi-a spus că strămoșii stau adesea «de cealaltă parte, ca găinile pe stinghie» și așteaptă până vine în Neam cineva care să se roage pentru iertarea lor.

Practici pentru neam

Mulți care încep practicile pentru neam se revoltă: «de ce trebuie acum să curăț eu păcatele altora?» Primul lucru de înțeles este că sufletul nu vine în Neamul său fără motiv — îl leagă de acesta anumite noduri karmice, pe care în sfârșit le poate dezlega. Și mai important este să înțelegi nu ce faci, ci pentru ce. Este important să nu privești rugăciunile pentru membrii Neamului ca pe o curățare de murdărie, de ceva păcătos. Nu pentru asta faci citirea de rugăciuni. O faci pentru a-ți vindeca Neamul și a restabili în el curgerea Iubirii — de la cei mai în vârstă la cei mai tineri.

Acesta este un aspect foarte important, fiindcă la asemenea citiri omul se simte adesea ca o «lumină» venită în Neam pentru a-l curăța — un fel de Iisus Hristos. Este o mare greșeală să gândești așa: cu această atitudine, omul poate pur și simplu să își asume răspunderea pentru greșelile membrilor Neamului, iar o asemenea «curățare a karmei» nu va duce la nimic bun (vă puteți imagina singuri toate consecințele posibile dacă luați pe umeri o asemenea povară). De aceea, este important să abordezi citirile tocmai din poziția unui membru mai tânăr al Neamului, care îi respectă pe cei mai în vârstă, lăsându-le întreaga răspundere pentru cele făcute (altfel este trufie). Totodată, speri în milostivirea Puterilor Superioare (Universului, lui Dumnezeu) pentru iertarea celor făcute. Este ca și cum ai transmite cu iubire o cerere pentru cineva către Instanțele Superioare, unde se hotărăște deja ce i se iartă fiecăruia.

Înainte de practică, este important să ceri pentru ea binecuvântarea Neamului. Poți pune mâna pe inimă și te poți adresa în gând strămoșilor. Al doilea aspect important este să stabilești intenția concretă, pentru ce faci practica. Adică, mai întâi intenția generală (restabilirea curgerii Iubirii în neam) și încă una concretă: de exemplu, să vină vindecarea bolii, să se ușureze sufletul, să se umple inima de bucurie etc. Dar poți cere toate acestea numai din poziția acceptării necondiționate, fără judecată, a tuturor faptelor strămoșilor, lăsându-le lor întreaga răspundere, din poziția «eu sunt mai tânăr — voi sunteți mai în vârstă» și cu speranță în Înțelepciunea Superioară. Abia din această stare poți începe citirea scripturilor sacre (mantrelor).

Creștinii pot citi pentru linia feminină a Neamului Psaltirea Maicii Domnului (mai întâi), apoi pentru cea masculină Psaltirea lui David (sau a lui Efrem Sirul — este mai ușoară). Trebuie citit fără pauze între zile, de 21 de ori (mai bine de 40). Adică, dacă ai început să citești, nu faci pauze de zile și citești măcar câte o catismă pe zi, chiar dacă nu te simți bine; acesta este un însoțitor foarte frecvent al citirilor: poți să te simți rău fizic, bolile se pot agrava, poți fi «zguduit» emoțional, pot începe anumite lucrări în relațiile cu oamenii, poți pierde ceva, se poate îmbolnăvi copilul etc. Trebuie să cunoști aceste lucruri și să nu crezi că asemenea citiri sunt ușoare.

Încă un aspect foarte important: după ce ai cerut Neamului binecuvântarea pentru citire, rugându-l să te protejeze și să te îndrume, înainte de Psaltire poți citi intenția și cererea către Dumnezeu. Poate suna aproximativ astfel: Dumnezeule Preaînalt, iartă-mi mie și Neamului meu toate păcatele, programele distructive, agățările, emoțiile prin care eu și Neamul meu am primit toate legăturile distructive, toate bolile, toate blestemele neamului, farmecele, toate spaimele, fricile, stresurile, toate datoriile karmice și toate programele negative ale neamului. Dă-mi înțelegerea și conștientizarea acestor păcate, agățări și emoții ale mele și ale neamului și înlătură din mine și din Neamul meu… /repetați începând de la legăturile distructive/. La sfârșitul citirii, mulțumește de fiecare dată în aceeași ordine: pentru iertare, pentru înțelegerea și conștientizarea oferite și pentru înlăturarea din Neam a ceea ce ai cerut. Fă asta cu iubire.

Poți citi și orice scriere sacră a credinței tale. Pentru hinduși este potrivită Bhagavad Gita (ca să o citești corect în sanscrită, poți găsi cântările ei pe internet, le poți descărca în telefon și poți cânta pur și simplu împreună cu ele, urmărind textul). Una dintre cele mai puternice mantre, inclusiv pentru citirea în folosul Neamului, este Mantra lui Shiva care învinge moartea — Mahamrityunjaya (poți găsi pe YouTube înregistrarea cea mai apropiată de tine). De ce se folosește tocmai această mantră pentru neam? Ea vindecă corpul energetic la nivelul ADN-ului, unde sunt înscrise toate programele strămoșilor care îl distorsionează. Această mantră trebuie citită (sau ascultată, cântând împreună cu ea) de 108 ori timp de 40 de zile pentru neam, dar în realitate puțini rezistă (oamenilor chiar li se face foarte rău din motivele discutate mai sus); mantra este foarte puternică, așa că, pentru a nu te epuiza, a-ți da timp de refacere și a nu întrerupe, este mai bine să o citești de 21 de ori pe zi timp de șapte luni (poți calcula numărul exact de zile înmulțind 108 cu 40 și împărțind la zile).

Alte două practici eficiente pentru neam sunt practica oferirii de orez strămoșilor și donațiile (de timp, hrană sau bani) în folosul neamului. Pentru oamenii foarte slăbiți și chinuiți de boală este potrivită probabil doar ultima practică, fiindcă aceste practici sunt foarte puternice, consumă multă energie și în multe cazuri sunt destul de grele chiar și pentru oamenii sănătoși. Persoanele cu traumatisme, mai ales în zona gâtului și capului, ar face mai bine să renunțe complet la practicile descrise, în afară de donații. Aceste practici produc modificări puternice în corpul energetic, iar traumatismul fizic al centrelor superioare poate bloca mult procesul și omul poate începe literalmente să fie «sfâșiat». În acest caz, practicile descrise vor scoate dureros energia din corp, pe când omul cu un traumatism trebuie, dimpotrivă, să se înrădăcineze cât mai puternic în el. Aici cea mai eficientă va fi probabil rugăciunea simplă pentru găsirea unei metode de vindecare sau a unui medic.

Rugăciunea pentru găsirea unui medic

Traducând materiale despre tratamentele biomecanice, am observat că aproape toți cei vindecați se rugaseră pentru vindecare. De exemplu, fondatorul metodei Starecta, Moreno Conte, fiind într-o stare îngrozitoare, urma învățătura budistă, medita mult și se ruga pur și simplu, după cum descrie în cartea sa: «Uneori mă târam într-un colț, mă rugam acolo și plângeam. Adesea mergeam singur la malul mării și îi ceream Domnului ajutor — da, eram eu, care înainte nu credeam în nimic. Mă împotriveam, repetând mereu că totul este ridicol, dar când trufia bolnăvicioasă se dă la o parte, începi să crezi în magie și în ceva mai mare decât tine însuți». Și în cele din urmă nu doar s-a vindecat pe sine, ci a ajutat deja mii de oameni din întreaga lume. Este interesant că și unul dintre adepții săi, fotbalistul Simone Sincini, înainte să afle despre metodă și apoi să se vindece, a făcut un pelerinaj la unul dintre cunoscutele sanctuare catolice din Bosnia și Herțegovina.

Știu cu certitudine că mulți oameni, înainte să își întâlnească medicul, fac asemenea pelerinaje și se roagă pentru vindecare (uneori ani întregi). De exemplu, una dintre cele mai eficiente practici în acest sens este citirea acatistului și a rugăciunii către celebrul chirurg, Sfântul Luca al Crimeei. În plus, moaștele sale se află în Simferopol, iar oamenii povestesc într-adevăr despre minuni care se petrec după asemenea cereri de ajutor către el. O cunoștință de-a mea s-a rugat acolo pentru un rezultat bun al operației soțului, deși speranțele erau mici, dar atât operația, cât și vindecarea au decurs cât se poate de favorabil. Rugăciunea poate fi adresată oricărui sfânt pe care îl simți apropiat. Un alt caz interesant i s-a întâmplat unui cunoscut: citea mantre pentru divinitatea hindusă Ayyappa, iar în acel timp tatăl său avea o problemă gravă de sănătate. «Întâmplător» a apărut un chirurg, care i-a făcut tatălui o operație foarte reușită. Numele medicului era… Aiapov. Vorbesc serios.

Mitropolitul Antonie spunea că trupul omului este ca o mănușă chirurgicală, cel mai fragil lucru pe care ți-l poți imagina, dar ea poate face minuni dacă o mânuiește o mână pricepută — tot astfel, acțiunile medicului potrivit sunt umplute și conduse de puterea lui Dumnezeu. Mi-a rămas în minte un episod din «Dr. House», când i-au adus o călugăriță pe moarte, care avea vedenii în care Îl vedea pe Hristos. Doctorul House a găsit pur și simplu în corpul ei un dispozitiv intrauterin pus încă din anii șaizeci, care otrăvea întregul organism cu un metal toxic și provoca halucinații puternice. Ateu convins, House a întrebat: «Deci cine a câștigat — eu sau Dumnezeu?» Călugărița a răspuns: «M-am rugat mult, iar Dumnezeu m-a adus la dumneavoastră». Recunoașteți, există ceva în asta…

Crimă și pedeapsă?

Dintr-un motiv oarecare, oamenii care se îmbolnăvesc și suferă percep adesea boala ca pe o pedeapsă pentru păcate (ale lor sau ale Neamului lor). În primul rând, vindecătorii spun adesea că nu sunt păcate pentru care trebuie acum să te pedepsești și să suferi, ci greșeli care pot fi iertate prin rugăciune și ispășite (inclusiv prin dăruirea de timp, hrană și bani). Nu trebuie să fi fost neapărat comisă o crimă gravă sau să fi existat o atitudine și fapte nedrepte. Adesea puteau fi și vorbe rele spuse «la mânie», gânduri negative și chiar blesteme în gând sau cu voce tare, alimentate de o încărcătură emoțională puternică. Poți încerca să corectezi toate acestea, să elimini distorsiunile structurii energetice și să restabilești curgerea Iubirii în Neam.

În al doilea rând, boala poate fi și un eveniment netrăit dintr-o viață trecută, «înscris» în memoria corpului. De exemplu, Stanislav Grof, cunoscut ca fondator al respirației holotropice (și, apropo, un om foarte credincios, care acceptă toate religiile), descrie în cărțile sale cazuri precum cel al unui bărbat care avusese toată viața dureri de stomac și căruia, într-o ședință, i-a venit o viziune că era un cavaler în armură, ucis cu sabia în zona plexului solar; după ce a trăit în ședință senzații corporale foarte puternice în acea zonă, s-a vindecat spontan și în viața reală. Cazuri asemănătoare în ședințele de respirație holotropică sunt descrise și pentru zona inimii. Poate că multe probleme «ale capului» și «ale gâtului» pot fi urmarea unor fenomene asemănătoare, când omul, în momentul morții, nu a apucat să înțeleagă ce se întâmplă: putea fi un glonț în ceafă sau în tâmplă, spânzurare sau decapitare, de exemplu (apropo, nu ar trebui intrat cu acestea în respirația holotropică). Totul este un mister și probabil nu putem ști cu certitudine. Dar categoric nu este o «pedeapsă» pentru o «crimă gravă». Dintr-un motiv oarecare, așa funcționează.

În al treilea rând, mulți vindecători spun că uneori boala sau traumatismul îi pot fi date omului într-adevăr pentru greșelile sale sau ale neamului, ceva ce trebuie iertat prin rugăciune/ispășit. Iar uneori pentru ca omul să ajungă la un nou nivel de dezvoltare. Și atunci nu trebuie să facă doar un pas înapoi, ci să coboare cu pași de zece mile, de unde trebuie să iasă singur, fără indicații. Se întâmplă adesea ca omul să aibă un anumit potențial și un anumit program de dezvoltare și, dacă nu îl realizează, energia potențialului se blochează în interior, iar el se îmbolnăvește. Apropo, asta apare adesea la descendenții vindecătorilor, când cineva de pe linia lor de neam a refuzat acest dar.

În orice caz, potrivit vindecătorilor, boala este ceva care îl ajută pe om să se dezvolte, asemenea unui program «împachetat» în el, a cărui «despachetare» este adesea destul de grea și dureroasă, dar în cele din urmă omul primește daruri și binefaceri la care înainte nici nu putea visa. În Spania există noțiunea de duende. Ea înseamnă suflet, foc, simțire. În rusă se spune: «Nu are foc în el», iar în Spania: «No tiene duende». Nu poți înțelege puterea lui dacă nu ai trecut prin încercări interioare grele. Cunoscutul poet spaniol García Lorca spunea astfel despre duende: «Este o forță demonică cu care trebuie să intri în duel și să învingi: ea mătură geometria comodă, învățată pe de rost; apropierea ei vestește ruperea a tot ce este obișnuit. Dar este și zori, o prospețime nemaivăzută, de neconceput — duende, ca un trandafir înflorit, asemenea unui miracol».


____________________
© zub-za-zub.ru