Anomalia Kimerli, sindromul arterei vertebrale și maxilarul

Foarte mulți oameni descoperă întâmplător pe radiografii că au anomalia Kimerli, iar pe internet există foarte multe descrieri ale acesteia. Aici sunt adunate opinii rare ale unor specialiști de nivel mondial care tratează disfuncția articulațiilor temporomandibulare și care au întâlnit de mai multe ori asemenea cazuri în practica lor — craniodontul italian Giuseppe Stefanelli, cercetătorul indian Parita K. Chitroda și specialistul american în domeniul ATM, Jeffrey Brown. Practica lor arată că problema poate fi rezolvată prin… schimbarea poziției maxilarului.

«Micul pod posterior»

În latină, anomalia Kimerli se numește ponticulus posticus, ceea ce înseamnă «micul pod posterior». Acest termen desemnează o modificare patologică a atlasului, însoțită de apariția pe acesta a unui arc osos suplimentar în formă de semiinel, care comprimă artera vertebrală la intrarea ei în cavitatea craniană. Formarea acestui inel osos trece prin patru stadii de dezvoltare înainte de a deveni un inel osos complet. Putem vedea aceste patru stadii în fotografia de mai jos:

Cauzele formării anomaliei Kimerli nu sunt cunoscute cu certitudine. Există patru ipoteze ale dezvoltării sale:

• patologie congenitală
• posttraumatică
• postură și poziție incorectă a corpului
• dezvoltarea unui mecanism compensator pentru protejarea arterei vertebrale

În opinia profesorului Stefanelli, care are o practică vastă, ultima ipoteză este cea mai probabilă, deoarece deformările posturale influențează prima vertebră cervicală și determină gradul de compresie a arterei vertebrale înseși (ca urmare a formării compensărilor musculare în structura corpului, inclusiv în zona gâtului). Consecințele acestui lucru au fost deja descrise în sute de surse pe internet, dar ne vom opri totuși asupra principalelor simptome: dureri de cap și migrene, dureri de urechi, probleme oftalmologice, amețeli și instabilitate, pierderea vocii, tulburări psihice, insomnie, tulburări de memorie. În același timp, multe dintre aceste simptome se manifestă la mișcările gâtului, mai ales la rotirea lui.

Anomalia Kimerli și… maxilarul

În lume au fost realizate destule studii privind legătura anomaliei Kimerli cu alte sisteme ale corpului și bolile asociate lor. De exemplu, în departamentul de boli pediatrice din Newcastle și Sheffield, în Marea Britanie, în 2001 a fost identificată o legătură între ponticulus posticus și accidentul vascular cerebral care apare pe fondul mișcărilor gâtului. În literatură există studii care leagă anomalia Kimerli de apariția tensiunii musculare și a migrenei. Dar unul dintre cele mai interesante studii, care ne interesează acum, a arătat prezența acestei anomalii pe radiografiile a 858 de pacienți care urmaseră tratament ortodontic cu aparat dentar fix! Prezența unui inel osos complet a fost descoperită la 4,3% dintre subiecți, cu o predominanță la sexul masculin (5,33%) față de femei (3,76%).

Și mai interesant este un studiu al universității italiene Sapienza Università di Roma, în care s-a cercetat prezența deformărilor craniene și a modificărilor din zona vertebrelor cervicale la pacienți cu incluzia caninilor palatinali (când dintele este complet format în maxilar, dar nu a erupt sau a erupt parțial în exterior). Au fost examinați 38 de pacienți cu vârste între 14 și 28 de ani, iar anomaliile descoperite priveau modificări în zona șeii turcești (locul în care se află hipofiza) și prezența anomaliei Kimerli pe atlas. Concluziile acestui studiu au fost că prezența unor asemenea anomalii era mai frecventă la pacienții cu canini neerupți/înghesuiți în comparație cu grupul de control.

Ca să nu intru prea mult în explicații complicate, voi încerca să explic într-un limbaj simplu — una dintre cauzele dinților neerupți, parțial erupți și chiar înghesuiți în general este nepotrivirea dintre dinți și spațiul pentru ei în arcada dentară. Am discutat deja acest lucru în articolul despre poziția corectă a limbii și mecanismul formării disfuncției articulației temporomandibulare în imagini. Ideea este că, dacă un copil are în copilărie o alăptare insuficientă sau absentă (iar ulterior consumă și o cantitate insuficientă de alimente tari), aparatul său oral nu se dezvoltă suficient, iar limba ocupă în gură o poziție incorectă, relaxată, pe dinții inferiori. Dar tocmai acest cel mai puternic mușchi al corpului, în poziția sa corectă pe palat, împinge înainte și în sus osul central al feței, maxila (maxilarul superior), formând o arcadă dentară superioară largă, cu suficient loc pentru toți dinții.

Când limba este însă poziționată incorect pe dinții inferiori, arcada dentară superioară capătă forma V în loc de U, iar mandibula este și ea obligată să se adapteze la aceasta (pe ea apare, de asemenea, înghesuirea). Cum influențează toate acestea formarea inelului osos pe atlas? Grupul de cercetare al profesorului italian Stefanelli a descoperit că frecvența formării anomaliei Kimerli este mai mare la pacienții tineri cu ocluzie de clasa a II-a (așa-numita ocluzie posterioară, cu deplasarea mandibulei înapoi) și la pacienții adulți cu disfuncție ATM și cu reducerea spațiului vertical dintre atlas și craniu. În același timp, în ambele cazuri se observă reducerea distanței atlanto-occipitale, iar ponticulus posticus se dezvoltă ca mecanism de protecție a arterei vertebrale.

Încă o dată despre aparatul dentar fix

În fotografia de mai sus sunt prezentate radiografiile a patru pacienți care au urmat tratament cu aparate dentare fixe. Toți au:

• deplasarea primei vertebre, atlasul
• arcade dentare îngustate
• anomalia Kimerli
• așa-numitul «gât drept» sau cifoză cervicală

Iar acesta este încă un «bonus plăcut» adăugat celor deja descrise, care deformează oricum structura corporală a omului — consecințele aparatului dentar fix. Este oare formarea anomaliei Kimerli în aceste cazuri o simplă coincidență?

Lipsa dovezilor acestei anomalii în ortodonție apare și din cauza faptului că ortodonții tradiționali nu evaluează coloana cervicală pe radiografii. Dimpotrivă, foarte des formatul radiografic folosit în acest caz este limitat numai la craniu, excluzând coloana cervicală. Profesorul Stefanelli consideră că aceasta este o omisiune foarte serioasă, nu numai din perspectiva imposibilității de a obține dovezi ale anomaliei vertebrelor, ci mai ales datorită importanței relațiilor «craniocervicale» în diagnosticarea și tratarea ocluziei incorecte.

Schimbarea poziției maxilarului și artera vertebrală

Profesorul Stefanelli păstrează cu modestie tăcerea despre rezultatele pe care le obține în timpul tratamentului prin metoda craniodonției, dar a fost unul dintre primii din lume care a înregistrat decompresia arterei vertebrale la încheierea tratamentului unui pacient (deplasarea poziției maxilarului superior și a mandibulei și eliminarea deformărilor craniene cu aparatul ALF). În cartea sa «Craniodonzia: Il sistema ALF» există multe rezultate asemănătoare celui prezentat mai sus. Mecanismul de tratament descris acolo este, sincer, numai pentru profesioniști care înțeleg bine biomecanica craniului, dar, pentru nespecialist, esența sa a fost redată perfect pe scurt pe Facebook de craniodontul american Jeffrey Brown:

Lucrez cu mulți chiropracticieni și ei înțeleg că nu trebuie să existe niciun pocnet/răsucire/trosnet. Când le arăt radiografii ca aceasta, ei înțeleg. Totul depinde de persoana cu care lucrezi. În ceea ce privește amețelile, aș recomanda în aceste cazuri tratament cu ALF (un aparat intraoral) — el acționează ca un expansor pentru întregul craniu, deblochează și eliberează tensiunea din oasele craniene. Majoritatea pacienților mei noi vin cu amețeli și zgomote în urechi, iar în multe cazuri aceste simptome dispar cu timpul.

Privind lucrările craniodonților, se poate observa că esența muncii lor este că, pe lângă deblocarea oaselor craniene, ei schimbă unghiul de înclinare al craniului față de maxilar, mărind distanța dintre atlas și osul occipital și, în plus, readuc axa capului în poziție verticală. Poate că astfel se explică efectul dispariției simptomelor la pacienții cu anomalia Kimerli, când organismul nu mai are nevoie să dezvolte mecanisme compensatoare pentru protejarea arterei vertebrale de compresia exercitată de structurile înconjurătoare.

În această privință, este imposibil să nu remarcăm influența asemănătoare a metodei italiene Starecta asupra schimbării unghiului de înclinare dintre craniu și gât, când și pacienții care folosesc metoda raportează dispariția tuturor simptomelor descrise mai sus (deși, pentru a fi corecți, trebuie spus că, în acest caz, nu au fost realizate studii asupra pacienților cu anomalia Kimerli în mod specific). Dar acesta este un motiv serios să ne gândim la justificarea operațiilor chirurgicale efectuate pe inelul osos al atlasului, deși neurochirurgii care analizează atent problema își descurajează adesea ei înșiși pacienții să le facă. Poate că soluția pentru asemenea persoane cu anomalia Kimerli constă tocmai în aducerea structurilor osoase ale craniului și gâtului într-o poziție echilibrată, când, așa cum s-a spus deja mai sus, organismul scapă de necesitatea de a compensa structura echilibrată biomecanic.

Sindromul arterei vertebrale și postura — aici.

Distonia: experiența tratamentului biomecanic — aici.
____________________
© zub-za-zub.ru
La pregătirea articolului au fost folosite materialele lui Giuseppe Stefanelli, www.osstefanelli.com