Chiar și oamenii fără legătură cu medicina cunosc foarte bine consecințele negative ale deplasării primei vertebre cervicale, atlasul — migrene, dureri de cap, amețeli, dureri de gât, de umeri, de spate și chiar tulburări psihice. Totuși, apelând la un terapeut manual sau la cineva care repune oasele la loc, mulți descoperă că repoziționarea manuală a atlasului duce uneori doar la o ameliorare temporară sau chiar la o agravare semnificativă a stării. Vom încerca să înțelegem în acest articol de ce se întâmplă asta.

Deplasarea atlasului și ocluzia dentară

Oamenii de știință au demonstrat de mult, prin experimente, că ajustarea manuală a primei vertebre cervicale influențează adesea pozitiv poziția mandibulei, iar pacientul tratat prezintă o poziție mai simetrică a corpului. Totuși, în majoritatea cazurilor, după repoziționarea atlasului, postura se corectează doar parțial. Cercetătorii au demonstrat clinic că, în acest caz, repoziționarea primei vertebre cervicale este împiedicată de ocluzia incorectă a pacientului și de deplasările existente ale mandibulei sale. De aceea, în aceste cazuri nu se reușește rezolvarea problemelor atlasului — mai întâi trebuie schimbată poziția mandibulei și, în special, ocluzia dentară, care este responsabilă pentru deplasarea primei vertebre cervicale.

Cum să identificați deplasarea mandibulei

Este foarte ușor să determinați cât de deplasată este mandibula. Este suficient să vă fotografiați fața în stare relaxată, cu gura închisă și dinții în contact, și să examinați fotografia. După cum se poate vedea în fotografia de mai sus, liniile respective indică poziția mandibulei față de craniu. Dacă mandibula se află într-o poziție ideală față de craniu, liniile ochilor și buzelor (L și R în fotografie) vor fi paralele, iar centrul bărbiei se va afla exact pe linia mediană a feței. O abatere de la această schemă ideală înseamnă că persoana are mandibula deplasată din cauza unei ocluzii dentare incorecte. În acest caz, poziția corectă a atlasului se obține doar prin schimbarea ocluziei. Alte tipuri de tratament, precum intervenția asupra mușchilor mandibulei, vor produce doar un efect temporar și, uneori, chiar deplasarea articulațiilor temporomandibulare și a atlasului!

Cum influențează deplasarea mandibulei mușchii gâtului și atlasul

Mandibula este legată de partea posterioară a craniului, de vertebrele cervicale și de clavicule printr-un sistem complex de mușchi și prin osul hioid (Hyoideum), care literalmente «atârnă» «de unul singur», fiind singurul os din corp care nu este legat de alte oase ale scheletului (tocmai de aceea nu poate fi văzut pe machetele tridimensionale). Prin intermediul mușchilor, osul hioid este legat de mandibulă, iar deplasarea acesteia duce inevitabil la deplasarea osului hioid. În acest caz, el acționează asupra lanțurilor musculare aflate sub el, legate de clavicule și de coloana cervicală, provocând în ele tensiuni de intensități diferite.

Prin acest mecanism, osul hioid reglează poziția statică a corpului, ca un păpușar care dirijează marionetele cu fire. Spasmul acestor mușchi ai gâtului, în special al scalenilor, duce la compresia nervilor și arterelor aflate sub ei. Schimbarea inevitabilă, în acest caz, a lungimii mușchilor de pe cele două părți duce la scolioză cervicală. Mai mult, alungirea mușchilor din partea anterioară a gâtului duce la scurtarea antagoniștilor lor din partea posterioară și, direct, a mușchilor care leagă craniul de prima vertebră cervicală — atlasul — ceea ce provoacă deplasarea acestuia.

Așadar, după cum vedem, ocluzia dentară determină poziția mandibulei, mandibula determină poziția osului hioid, care, la rândul său, reglează poziția corpului prin mușchii gâtului, ce acționează și direct asupra primei vertebre cervicale, atlasul. De aceea, cele mai mici schimbări ale ocluziei, fie că este vorba despre poziția incorectă a dinților din naștere, extracția lor, obturații prea înalte sau prea joase, lucrări ortodontice ori protetice de slabă calitate, duc la deplasarea atlasului, care tocmai din acest motiv nu poate fi repoziționat prin intervenție manuală. De aceea, înainte de efectuarea acestei manevre, este extrem de important să fie examinată ocluzia dentară a pacientului și să fie îndrumat către un ortocraniodont competent, care îl va ajuta nu doar să corecteze ocluzia incorectă, ci și să elimine deformările structurilor craniului. Fără această condiție, există un risc semnificativ de agravare a situației deja dificile a pacientului, precum și de cheltuire inutilă a banilor săi.

Atlasul: consecințele deplasării și miturile despre repoziționare — aici.

Scolioza și osteocondroza: legătura dintre ele și tratamentul prin metoda biomecanică — aici.
__________________
© zub-za-zub.ru
În articol au fost folosite materiale și fotografii de pe site-ul https://atlantomed.eu/en/