Muream și niciun specialist nu mă putea ajuta. Așa că a trebuit să găsesc singur o metodă care m-a ajutat să-mi îndrept coloana vertebrală, eliminând toate simptomele asociate. Mi-au fost diagnosticate scolioză, lordoză lombară și cervicală progresivă, cifoză toracică, ulcer gastric și ipohondrie. Sufeream și de atacuri de panică, anxietate și depresie. Principalele mele simptome erau: dureri musculare cronice și dureri de spate și de gât, frica de moarte, palpitații, probleme digestive, alergii alimentare, respingerea alimentelor, greață, vărsături, tahicardie, modificări ale temperaturii corpului, probleme de respirație, sforăit, oboseală cronică și insomnie. 

Din copilărie aveam o mulțime de probleme de sănătate, pentru că îmi țineam capul aplecat înainte. Aveam spatele strâmb, umerii ridicați și o lordoză lombară foarte pronunțată. În ciuda tuturor acestor probleme, făceam mereu sport și îmi plăcea să joc fotbal, să înot, să merg cu canoea, să practic judo, capoeira și multe alte sporturi minunate, până la vârsta de douăzeci de ani. Atunci a trebuit să renunț complet la sport, fiindcă eram obligat să stau în pat din cauza durerilor provocate de postura mea cu totul incorectă.

Mușchii mei erau deplasați în așa fel, încât a început comprimarea organelor interne: plămânii, inima, stomacul și intestinele erau strânse. Nu voi uita niciodată primul atac de panică, pe care l-am avut la optsprezece ani. De atunci și până la douăzeci și patru de ani, viața mea a intrat într-o spirală descendentă și am ajuns practic o persoană cu dizabilități. Corpul meu continua să se degradeze și nimeni nu înțelegea ce se întâmpla. Familia mea mă considera ipohondru, așa că mergeam la psihologi și psihiatri.

Am mers la mulți specialiști, precum ortopezi, terapeuți manuali și osteopați, care făceau numeroase manevre inutile. Mai mult, toți îmi spuneau că trebuie să mă forțez să stau drept. Îmi repetam această frază încă din copilărie. Mă străduiam din toate puterile, dar, în cele din urmă, „cădeam” din nou, ca de obicei, în postura mea obișnuită. Dintr-un motiv oarecare, mă epuiza să-mi țin capul drept.

Mă priveam în oglindă și îmi studiam curbura aceea urâtă. Voiam să-mi văd spatele armonios. Dar, cu toate eforturile depuse, nu reușeam să-mi ating scopul. La douăzeci și trei — douăzeci și patru de ani, simptomele mele deveniseră atât de epuizante, încât simțeam că mă topesc inexorabil, ca o lumânare. Vărsam mereu, fiindcă stomacul îmi era strâns ca într-o menghină, și abia respiram. Diafragma mea era complet blocată.

Atunci am început cu înverșunare cercetările, care mi-au adus prima înțelegere a posibilelor cauze ale stării mele, descrise în cartea mea „Cum mi-am îndreptat coloana vertebrală” (traducerea în limba rusă este aici) Cauza s-a dovedit a fi mușcătura mea incorectă, care nu oferea craniului suficient sprijin în partea din față și, din cauza capului aplecat înainte, avea un efect de deformare asupra întregii coloane vertebrale.

Trebuia să-i ofer craniului un sprijin adecvat, astfel încât, rămânând în poziție verticală, să ajute la îndreptarea coloanei vertebrale, asigurând curbura fiziologică normală a curbelor sale. Pentru a readuce craniul în poziție verticală, trebuia să creez un efect de pârghie. Maxilarul meu a servit drept sprijin, iar gutiera Rectifier™ creată de mine („Dispozitivul de îndreptare”) — drept punct de sprijin. În această poziție, craniul poate reveni în poziție verticală. Evrika!

Epuizat până la limită, fără pic de grăsime și masă musculară, complet distrus și strâmb, am început în sfârșit să mă îndrept, doar stând pe un scaun. Era uimitor! Sentimentul că mă îndreptam fără să fac măcar vreun efort era incredibil. În sfârșit, am putut înțelege limpede că postura noastră este reglată de un biomecanism aflat în gură — mai simplu spus, de înălțimea dinților. Totul depinde de felul în care craniul se așază pe maxilar. Forțele simetrice sau asimetrice care apar în momentul înghițirii sunt responsabile pentru armonia și frumusețea feței noastre și pentru postura corectă.

Era un sentiment cu adevărat incredibil să-mi împlinesc visul — să-mi îndrept coloana vertebrală. Lună după lună, vedeam cum curbele coloanei mele vertebrale își recăpătau curbura fiziologică normală. În acest proces, unii mușchi, scurtați de ani de compensare, se întindeau, iar alții, întinși excesiv, își recăpătau forma naturală. Așa mi-am transformat în realitate visul de a avea spatele drept! Moreno Conte.

Cartea lui Moreno Conte (Italia), „Cum mi-am îndreptat coloana vertebrală” — aici.

Cum să îndrepți coloana vertebrală: metoda Starecta — aici. 
_________________
Traducere în limba rusă © zub-za-zub.ru
Articolul original se află pe site-ul www.starecta.com