Capul proiectat înainte: cum să rezolvi problema biomecanic

Capul proiectat înainte, umerii ridicați, spatele cocoșat, abdomenul ieșit în față chiar și la o persoană tânără și destul de slabă — aceasta este o problemă foarte frecventă în zilele noastre. În societatea modernă există foarte multe teorii care explică postura proastă și poziția nearmonioasă a corpului: de la sedentarism, statul așezat cea mai mare parte a zilei și folosirea excesivă a telefoanelor mobile până la manifestări psihologice. Însă cauza reală principală a acestor probleme de poziție a corpului este rareori menționată. Care este această cauză și cum să o rezolvăm printr-o metodă biomecanică — vom încerca să lămurim în acest articol.

Slăbiciune musculară sau altceva?

Nu priviți această imagine fără motiv. Dar o vom analiza puțin mai târziu. Deocamdată să lămurim de ce în ultimele decenii a crescut în societatea occidentală numărul persoanelor cu o structură corporală slabă și capul proiectat înainte. Apropo, mulți caută soluții mai ales din considerente estetice, uitând că frumusețea înseamnă în primul rând sănătate.

Capul proiectat înainte înseamnă incapacitatea de a menține craniul pe axa verticală a corpului, iar cu fiecare centimetru cu care capul se deplasează înainte (când nu este suficient de bine echilibrat cu corpul), întreaga structură trebuie să facă față încă două kilograme de greutate (greutatea craniului), care trebuie compensate. În acest caz, sarcina cade pe mușchii spatelui și ai gâtului, care încep să lucreze ca o contragreutate pentru a compensa deplasarea capului de pe axa verticală a corpului. Aflându-se în această tensiune cronică, mușchii spatelui și ai gâtului sunt supuși unui stres excesiv. Aceasta duce la scăderea mobilității gâtului, dureri musculare, migrenă, cefalee de tip tensional, modificări ale structurii vertebrelor cervicale și compresia arterei vertebrale, cu toate consecințele aferente asupra circulației cerebrale.

Dar unde se află mecanismul declanșator al deplasării capului de pe axa verticală a corpului? În medicina modernă, această deplasare înainte a capului se numește lordoză cervicală, iar mulți medici consideră că ea este cauzată de slăbiciunea mușchilor corpului (din cauza căreia, după părerea lor, apar modificări în vertebrele cervicale), de stresul cronic sau chiar de traume emoționale din copilărie care se manifestă prin tensiune musculară. Ca tratament, persoanei i se propune să întărească acești mușchi prin exerciții speciale, să îi relaxeze prin masaje, să facă terapie manuală, să «învețe să se relaxeze», «să nu se enerveze» și, în general, să își lucreze traumele din copilărie la psihoterapeut, precum și să își amintească permanent să «țină postura» printr-un efort de voință.

Cu siguranță ați încercat deja toate acestea și ați simțit întreaga «eficiență» a acestor măsuri. În căutarea cauzelor reale ale coborârii capului înainte, să apelăm la cercetările efectuate de cel puțin vreo două decenii în diferite țări de ortopezi, posturologi, osteopați, stomatologi, craniodonți și medici din alte domenii, atenți și perspicace. În primul rând, ei atrag atenția medicinei asupra unui lucru pe care ea l-a cam uitat: organismul uman este un sistem unitar, în care fiecare element depinde de altul și interacționează cu el. De aceea, acești medici privesc structura corpului dintr-o perspectivă mai largă. Să încercăm și noi.

Dezvoltarea cranio-facială

Cititorii obișnuiți ai acestui blog cunosc deja biomecanismul care susține craniul pe gât. Pe scurt, el este susținut pe ultima vertebră cervicală, atlasul, cu ajutorul sistemului dinamic al mandibulei. În față primește sprijin în faza închiderii complete a dinților, când efectuăm mișcarea de înghițire (pe care o realizăm involuntar de până la 2000 de ori pe zi). În acel moment, «amprenta» poziției mandibulei este transmisă structurilor corpului aflate mai jos prin osul hioid și sistemul muscular complex al părții anterioare a gâtului. De aceea, poziția corectă a mandibulei în trei planuri este garanția unei coloane vertebrale sănătoase și a poziției verticale a capului.

În același timp, asta nu este tot! Poziția mandibulei care asigură verticalitatea capului este doar o piesă a «puzzle-ului» din imaginea de ansamblu. Poziția mandibulei depinde întotdeauna de poziția maxilarului superior — așa-numita maxilă, osul central al feței, care ajunge chiar până la orbite și se întinde destul de adânc în craniu.

Cu o maxilă dezvoltată orizontal (avansată înainte și în sus) este asigurată mișcarea liberă a mandibulei în toate direcțiile. Dacă maxila este coborâtă și împinsă înapoi (dezvoltare verticală), ea blochează și mandibula în spate. Iar mandibula împinsă înapoi, după cum se știe, declanșează procesul inevitabil de coborâre a capului înainte și de modificare a coloanei cervicale, începând cu prima vertebră cervicală, atlasul. Acest lucru poate fi văzut schematic în imaginea de mai jos:

Pe paginile acestui blog am discutat de mai multe ori că, potrivit cercetărilor celebrelor doctori britanici John și Mike Mew, dezvoltarea verticală (coborârea) a maxilei nu este o predispoziție genetică, ci doar rezultatul alăptării insuficiente sau absente în pruncie, din cauza căreia mușchii aparatului oral al copilului nu se dezvoltă suficient, inclusiv forța mușchilor profunzi ai limbii și poziția ei corectă în gură. Pe scurt, când limba se află în gură în poziția corectă, pe palat, de la rădăcină până la vârf, acest cel mai puternic mușchi al corpului împinge maxila din interior înainte și în sus:

Dacă maxila nu primește această forță constantă a limbii din interior, ea coboară treptat înapoi și spre interior. La omul modern, acest proces de coborâre a maxilei este agravat de lipsa unei cantități suficiente de alimente tari și dure, pe care le mâncau strămoșii noștri. După cum am văzut deja, maxila coborâtă blochează treptat și mandibula în spate. Iar acest proces duce la o coborâre tot mai mare a capului înainte. Acum înțelegeți de ce am pus prima imagine cu Brad Pitt și Edward Norton, unde jucau împreună în «Fight Club».

Priviți încă o dată imaginea: observați maxila lui Brad Pitt, dezvoltată orizontal, avansată înainte și în sus, care îi permite mandibulei să se afle într-o poziție orizontală avansată; datorită ei, capul rămâne vertical, creând o postură excelentă. Comparați cu dezvoltarea facială a lui Edward Norton: maxila lui este alungită în jos și împinsă înapoi, mandibula blocată în spate și, în consecință, capul proiectat înainte și o postură «cocoșată» corespunzătoare. Același lucru se poate vedea în fotografiile fetelor americane pin-up din anii șaizeci: întreaga diferență de structură corporală vine tocmai din diferența dezvoltării faciale — poziția orizontală a osului central al feței sau cea verticală, alungită în jos.

Și alte exemple!

Înainte de a trece la soluțiile biomecanice, să privim, de curiozitate, fotografiile poziției capului și maxilei unor personalități cunoscute de la noi.

Virilul Danila Kozlovski este un exemplu clar de poziție verticală a capului și de postură frumoasă. Simpaticul Pavel Volia, cu tot farmecul său interior, este, ca să spunem delicat, cocoșat. Capul său este puternic proiectat înainte. Dar cum stau cu dezvoltarea facială?

Cam ca Pitt și Norton. La Danila Kozlovski, maxila este avansată, asigurând și mișcarea liberă a mandibulei, care la el este împinsă viril înainte, orizontal. Fermecătorul Pavel Volia are maxila alungită în jos și împinsă înapoi, mandibula blocată în spate și, după cum se observă, dinți înghesuiți pe ea. Am văzut deja consecințele acestei poziții a osului central al feței asupra capului și a posturii în ansamblu: la Danila, capul este vertical; la Pavel Volia, este mult proiectat înainte. Să privim și reprezentantele frumoasei jumătăți a profesiei scenice din țările noastre — frumoasa Vera Brejneva și extravaganta Renata Litvinova.

Vera are capul perfect vertical față de axa centrală a corpului. La Renata, lucrurile nu stau prea bine: cu toții ne amintim din filme cât de cocoșată este. Desigur, asta îi dă un farmec aparte, dar cât de bine îi face sănătății? Privind cu atenție structura facială a celor două femei, vedem că Vera Brejneva are, din nou, maxila avansată înainte și în sus, o parte mediană scurtă a feței și mandibula poziționată orizontal. La Renata, osul central al feței este alungit în jos și înapoi, blocând iarăși mandibula în spate (în unele fotografii ale vedetei se poate observa înghesuirea dinților inferiori). Cum a influențat această dezvoltare facială poziția capului celor două celebrități am văzut deja clar mai sus.

Soluția biomecanică a problemei

M-am întrebat dacă să descriu încă o dată metodele biomecanice de avansare a maxilei, obosindu-mi cititorii obișnuiți, dar am decis totuși să repet pe scurt ideile de bază, însoțindu-le de câteva fotografii noi. Așadar:

1. Exerciții miofuncționale (mewing)

Corectarea miofuncțională include exerciții pentru mușchii limbii și schimbarea obiceiurilor greșite de mestecare și înghițire; ea este partea esențială a direcției de dezvoltare orizontală a feței, orthotropics, creată de doctorii John și Mike Mew (unii numesc chiar această metodă mewing, după numele creatorilor). Ea este descrisă în toate detaliile în articolul despre cum să oprești procesul de «lăsare» a feței. Esența exercițiilor este să «reînveți» mușchii faciali și să recreezi tiparele normale ale funcționării lor, chiar dacă în copilărie condițiile de dezvoltare au fost nefavorabile.

Următoarea fotografie este a unui mare admirator al metodei de dezvoltare orizontală a feței, orthotropics, cunoscutul blogger american de origine coreeană Claimingpower. Este adevărat că, pe lângă corectarea miofuncțională, a folosit dispozitivul intraoral Bioblock pentru lărgirea maxilarului superior, deoarece anterior i se scoseseră caninii pentru aparatul dentar fix. Totuși, făcea neîncetat exercițiile de mewing, după cum le descria el însuși, «devenind obsedat» de ele. Vedem o diferență colosală în poziția maxilei tânărului și, datorită ei, în poziția capului în ansamblu. Din profil, multora li se va părea că aceasta este încă «insuficient de orizontală» — de aceea sunt prezentate fotografii din față, ca să înțelegeți cât de literalmente răsucită înapoi era inițial maxila acestei persoane. După mine, a obținut rezultate excelente.

2. Ortocraniodonția

Cei care au obosit să audă despre ortocraniodonție pot sări peste această parte, dar pentru cei care aud pentru prima dată despre ea, iată pe scurt cum obține rezultatele din fotografiile de mai sus. Ortocraniodonția lucrează cu maxilarul superior al pacientului, îi echilibrează poziția și înlătură deformările craniului prin aparatul intraoral ALF, din fire ușoare. Pe mandibulă, în funcție de caz, se folosesc orteze, build-up restaurator, alte mijloace și tehnici ortopedice și ortodontice. O parte importantă a ortocraniodonției este osteopatia craniosacrală.

3. Metoda Starecta

Mulți au văzut cu siguranță aceste fotografii pe blog. Deși metoda italiană Starecta nu avansează direct maxila, prin tehnologia specială a splintului intraoral Rectifier readuce excelent craniul în poziție verticală față de axa centrală a corpului.

Poate părea că poziția capului acestei fete din prima fotografie se datorează doar unui unghi special, dar de fapt era o poziție forțată. Postura completă a pacientei și radiografiile ei înainte și după folosirea splintului pot fi văzute în grupul închis Starecta Community de pe Facebook. Potrivit mărturisirii fetei, metoda a fost salvatoare pentru ea (pe lângă capul proiectat inestetic înainte, avea numeroase probleme neurologice). Totuși, unii pacienți cu maxila puternic aplatizată sau răsucită de aparatul dentar fix, deși obțin rezultate excelente în echilibrarea corpului și readucerea capului în poziție verticală față de axa centrală a corpului, folosesc suplimentar, după nevoie, fie exerciții miofuncționale, fie aparatul ALF pe maxilarul superior, ceea ce permite avansarea suplimentară a maxilei.

Ca o scurtă încheiere, aș vrea să spun că, indiferent de metoda de corectare a maxilei și de readucere a capului în poziție verticală față de corp, rezultatul te va ajuta nu doar să arăți bine estetic, ci și să înfrunți greutățile vieții față în față, fără să te îndoi sau să te ascunzi de ele, și să trăiești cu capul sus în cel mai literal sens al cuvântului.
____________________
© zub-za-zub.ru